Arma condeiului

Mattis, acest Meryl Streep al generalilor americani

James Mattis, militar prețuit de aceia care au lucrat direct cu el, este, deja, doar numele unui alt general care se desparte de Administrația Trump (după generalii John Kelly și H.R. McMaster). De fapt, de președintele care, în marea și neegalata lui înțelepciune, ca să-l citez întocmai pe liderul de la Casa Albă într-o postare pe Twitter, socotea, înainte de a păși în Biroul Oval, că știe mai multe despre ISIS decât toți generalii americani.

Scrisoarea de demisie a lui Mattis din postul de secretar al apărării, din decembrie 2018, are o decență aparte. Pentru că aveți dreptul, îi scria Mattis lui Trump, de a avea un secretar al apărării ale cărui puncte de vedere să fie mai bine aliniate cu ale dumneavoastră, cred că este corect să renunț la poziția pe care o ocup.

Trump i-a mulțumit în felul lui caracteristic: este un general supraevaluat [overrated general]. Un termen pe care, de altfel, îl mai folosise atunci când a caracterizat-o pe celebra actriță Meryl Streep în același fel, după ce aceasta îndrăznise să-l critice pe Trump la ceremoniile de decernare a Globurilor de Aur.

Dovedind un umor de bună calitate, Mattis le-a mărturisit celor prezenți la o gală caritabilă în New York, răspunzând liderului de la Casa Albă: Sunt onorat să fiu socotit astfel de Donald Trump [overrated general], pentru că a spus și despre Meryl Streep că este o actriță supraevaluată. Așadar, presupun că sunt Meryl Streep a generalilor [americani].

Sunt foarte rare ieșirile publice ale generalilor americani, marcând opoziția lor fățișă cu șeful administrației prezidențiale, în SUA. Un astfel de caz a fost acela al generalului Douglas MacArthur, destituit de președintele Harry Truman din funcția de comandant al trupelor americane în Coreea, în 1951 (cu grave prejudicii de imagine pentru Truman!), acuzat că ar fi făcut declarații publice în contradicție cu viziunea administrației prezidențiale (a fost bănuit, de altfel, că ar fi dorit să folosească arme nucleare, ceea ce MacArthur a negat cu obstinație, fără a nega însă că ar fi fost utile pentru a câștiga războiul din peninsula asiatică!).

De altminteri, Truman, în memoriile sale, a subliniat că destituirea lui MacArthur era obligația lui ca președinte pentru a respecta jurământul depus și Constituția SUA, socotind că politica americană e făcută de oficialii aleși în posturi publice, nu de „generali și amirali”.

Barack Obama a înregistrat un episod similar, în 2010, când a acceptat demisia (cerută!) generalului Stanley McChrystal, comandantul trupelor americane din Afganistan (excelent portretizat, dar cu nume schimbat, de Brad Pitt, în filmul War Machine, pe care trebuie să-l vedeți neapărat dacă nu ați făcut-o până acum!), în urma unui articol apărut în revista Rolling Stone, unde critica oficiali civili ai adminstrației americane.

Ambele exemple arată că pot exista viziuni diferite asupra purtării unui război, dar controlul civil asupra forțelor armate, un concept vechi, util oricărei democrații autentice, poate fi pus în discuție de militari dacă sarcina care le-a fost încredințată este războiul, pentru care se pregătesc întreaga lor carieră.

Dar forța cunoscută a armei nucleare a făcut ca binecunoscutul concept al lui Clausewitz privind războiul (continuarea politicii cu alte mijloace) să readucă civilii în poziția de a controla felul în care militarii utilizează pe câmpul de luptă armele de care dispun.

Viziunile generalilor MacArthur, în Coreea, Stanley McChrystal, în
Afganistan, și James Mattis, în Siria, au diferit esențial de acelea ale liderilor de la Casa Albă, fără a fi vorba, cu excepția primului, de folosirea armei nucleare, ci de strategii diferite de rezolvare a unui conflict în derulare.

Armata americană se bucură de prețuirea publicului și asta face ca vocile generalilor a căror carieră militară este deasupra oricărei îndoieli să fie puternic percepute de cetățeni, în special atunci când intră în coliziune cu șeful administrației prezidențiale.

Însă, așa cum spunea senatorul John McCain, stârnind în România un val de indignare, prin comparația făcută, SUA au instituții puternice și acesta este imensul avantaj al unei democrații autentice. Dezbaterea publică, în Congres și în media, reglează aceste raporturi în beneficiul unei soluții viabile.

Lecția pentru noi? Instituții puternice, lideri autentici, dezbatere reală. Opiniile generalilor sunt importante pentru sănătatea organismului militar și strategiile de urmat, îndeosebi când acestea sunt în contradicție cu acelea ale decidentului politic. Dialogul este esențial, dar el se întemeiază pe respectul reciproc, mai ales atunci când carierele militare ale celor implicați sunt deasupra oricărei îndoieli profesionale. Și ar fi de preferat să fie.

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu