Interviu

Monumentul Ostașului Român din Carei
nu trebuie șters de praf
doar de Ziua Armatei!

Interviu cu Codrin-Dumitru Munteanu, secretar general al Ministerului Apărării Naționale

De ce aţi considerat că este oportun să stabiliţi un alt mod de desfăşurare a călătoriilor de studii pe care fiecare serie a Colegiului Național de Apărare le execută în ţară?

La stabilirea unui alt concept – o călătorie de studiu dinamică, nu doar vizite la instituții, ci și activități cu caracter științific, cu teme atât de istorie, cât și de actualitate – am avut în vedere mai multe aspecte.

Senzația mea este că la 1 ianuarie 2019 am uitat de Centenarul Marii Uniri și de evenimentele pe care ar trebui să le marcăm în continuare, în 2019, 2020 și chiar 2022.

În 2019, se împlinesc 100 de ani de la intrarea sub administrația românească a orașelor din vestul țării, în 2020, la 4 iunie, 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon care înseamnă, de fapt, validarea internațională a actului Marii Uniri. Apoi, în 2022, la 15 octombrie, la Alba Iulia, au fost încoronaţi regele Ferdinand şi regina Maria.

Având în vedere acest ultim aspect şi faptul că la 23 mai 1919 regele şi regina vizitau Oradea, revendicându-i astfel, simbolic, apartenența la statul român național, unitar, la aceeaşi dată, peste 100 de ani, am organizat la Oradea un simpozion cu tema Lupta împotriva revoluţiei mondiale comuniste, tema aleasă fiind centrată pe rolul României și al armatei române în stăvilirea flagelului bolșevic și eliberarea Ungariei, a Budapestei, de regimul bolșevic instaurat de Bela Kun, discipol și aliat al lui V.I. Lenin. Acesta este, de altfel, principalul eveniment istoric ce ar trebui marcat în anul 2019.

Un alt argument care a stat la baza deciziei de a nu vizita doar centre de excelență, pentru că riscăm să oferim cursanților noștri o imagine exclusiv idilică asupra realității, iar România profundă este diferită, a fost acela de a efectua vizite locale unde cursanții să ia act și de realități mai puțin plăcute.

Am organizat astfel vizite la Cimitirul militar internațional din orașul Turda și la Monumentul Ostașului Român din Carei, ambele aflate într-o stare nu tocmai ideală.

Să revenim la simpozionul de la Oradea. Ce ați avut în vedere când aţi ales această temă?

În 1919, statul român și armata română au avut cel mai important rol regional şi european din ultima sută de ani, interpunându-se flagelului bolșevic ce se manifesta din Germania până la fostul imperiu țarist. România și Polonia erau văzute ca fiind capete de pod între Armata Roșie sovietică și Armata Roșie maghiară, teritoriile celor două state trebuind a fi traversate pentru reunirea revoluțiilor bolșevice din Germania, Ungaria și Rusia.

Este pitoresc să ne reamintim de proiectul Republicii tovărășești bavareze, regiune percepută azi ca esența capitalismului german. Ideologia bolșevică a cunoscut, în 1919, o dezvoltare greu de imaginat acum și amenința nu numai cu bolșevizarea Europei centrale, ci și cu destabilizarea regiunii și cu noi conflicte armate după cel mai sângeros război al omenirii.

Și atunci, în 1919, ca și acum, echilibrul regional, asigurarea securității regionale și stoparea proiectului bolșevic au fost asigurate de România și Polonia.  Armata română a zdrobit regimul bolșevic al lui Bela Kun și a eliberat Ungaria de bolșevism, în timp ce armata polonă a înfrânt Armata Roșie în bătălia de la Varșovia.

Din nefericire, România și Polonia au reușit doar să întârzie instaurarea regimurilor comuniste în statele est-europene, la finele celui de Al Doilea Război Mondial, ascensiunea comunismului petrecându-se în condițiile istorice cunoscute, cu acceptul aliaților.

Simpozioanele sunt prilejuri utile pentru dezbateri. Cum apreciați că s-a desfășurat?

Din punctul meu de vedere a fost un succes. În teritoriu există oameni foarte bine pregătiți, pe care noi îi uităm sau omitem și, nu de puține ori, ne raportăm sau îi invităm la cursuri pe istoricii, analiștii și formatorii ale căror prelegeri le știm din presă și din prezența permanentă la diverse manifestări bucureștene.

Omitem viziuni diferite, dar parcă mai profunde. Țara, prioritățile și nevoile ei se văd altfel de la oamenii de știință, de la potențialii colaboratori sau chiar oameni simpli care își desfășoară activitatea în teritoriu.

De aceea, consider că persoanele care urmează cursurile colegiului trebuie să cunoască și astfel de abordări. România profundă înseamnă devoalarea de lucruri care nu merg, pe care trebuie să le vedem și să le înțelegem, pentru a le putea reglementa.

Alte obiective pe itinerarul călătoriei de studii au fost cimitirul din Turda și monumentul din Carei. De ce?

Pentru că se apropie Ziua Eroilor, 6 iunie, și pentru că senzația mea este că ne aducem aminte de eroi doar cu ocazia acestei zile și doar în parcurile bucureștene, unde se depun coroane de flori la monumente, și pentru că există cimitire în țară lăsate în paragină, cu o imagine dezolantă, revoltătoare și strigătoare la cer.

În Cimitirul Eroilor din Turda, crucile erau căzute, zidurile surpate. Sunt multe cimitire ajunse într-o asemenea stare din cauza nepăsării. Cinstirea eroilor înseamnă mai mult decât reabilitare, sunt două componente, una spirituală, de cinstire, și una materială, de îngrijire a mormintelor. Totul ține, în primul rând, de educație și, apoi, de măsuri efective de reparații și îngrijire.

La momentul vizitei cursanților, cimitirul din Turda fusese curățat. Prin grija Batalionului 3 Apărare Antiaeriană Potaissa, s-au ridicat crucile căzute, s-au văruit, dar zidurile sunt încă surpate.

Pentru acțiunea unității, doresc să-i transmit mulțumiri comandantului, colonel Vasile Chindriș. Din păcate, acest cimitir este doar un exemplu de neîngrijire, sunt mult mai multe. Când vorbești despre ele, chiar și în mediul nostru, ai surpriza să vezi că ești privit cu superioritate, pentru că nu ai preocupări înalte, să zicem … geopolitică și centre de putere în Asia-Pacific!

Unii consideră că doar zona relațiilor internaționale este unicul scop al activității noastre și doar aceasta poate da măsura performanței. Este importantă componenta respectivă, dar dacă nu ne cunoaștem istoria, nu ne respectăm eroii și memoria lor, nu cred că avem viitor.

Seva activităților pentru țară și neamul românesc o extragem din ceea ce au făcut înaintașii și din cunoașterea a ceea ce au făcut. Să nu uităm că în Primul și în Al Doilea Război Mondial cei mai mulți militari nu erau profesioniști.

Acei oameni care au căzut pe câmpurile de luptă erau bunicii și străbunicii noștri, luați de lângă familie și trimiși să lupte pentru țară. Au făcut-o fără contract, în condiții greu de imaginat acum.

O altă vizită a fost programată la Monumentul Ostașului Român din Carei, care nu trebuie șters de praf doar de Ziua Armatei, tocmai pentru ca persoanele care urmează cursurile Colegiului Național de Apărare să vadă și fața reală a României, astfel încât, dacă la un moment dat vor avea putere de decizie, să contribuie cumva la menținerea în stare bună a monumentelor și operelor comemorative dedicate eroilor neamului.

Tocmai de aceea, am organizat și întâlniri cu reprezentanții Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria, de la care cursanții au aflat cum se văd, prin ochiul rezervistului din teritoriu, problematicile României profunde.

Noi, care trăim și ne desfășurăm activitatea în capitală, luați de senzaționalul cotidian, uităm, uneori, adevăratele probleme ale țării, dar ei le pot reda, pentru că le trăiesc la altă intensitate.

De la ei au aflat cursanții nu durerile personale, referitoare la pensii sau alte aspecte și neajunsuri din viață personală, ci durerile românești, legate inclusiv de situația cimitirelor și operelor comemorative de război, dar nu numai.

Au fost prezenți, de asemenea, nepoții unor eroi ce își dorm somnul de veci în cimitirul din Turda, fără însă a se cunoaște exact locul de mormânt. Un moment, nu doar emoționant, al legăturii între generații.

Motivați de jertfa înaintașilor, cei prezenți, nu doar că vor reveni și vor depune o floare, la toate mormintele, deoarece în oricare dintre acestea ar putea fi bunicul lor, dar se vor manifesta în tot ceea ce fac ca buni români.

Acest contact între urmașii eroilor și cursanți sunt sigur că generează stări de spirit pozitive și în rândul celor din urmă care, spun eu, nu doar că se responsabilizează față de acest domeniu, dar poate îi va motiva să își identifice, la rându-le, rude căzute în luptele pentru România și să se implice afectiv și pragmatic în întreținerea și reabilitarea operelor comemorative și cimitirelor de război.

Și o subliniere importantă: cultul eroilor și îngrijirea cimitirelor militare nu țin doar de istorie sau de recunoștință.

Modul în care ne raportăm la acest domeniu ține în egală măsură de nivelul de educație, în general respectul este direct proporțional cu nivelul educației, dar ține și de viitor, căci nu ne putem construi un viitor durabil fără a ne cunoaște trecutul și fără a ne respecta eroii, desigur prin fapte și nu declarativ. Altfel spus, dacă nu ne cunoaștem istoria și nu ne învățăm lecțiile trecutului riscăm să o repetăm.

E o bună îmbinare între activitățile academice și cele practice. Ce doriți să realizați?

Încerc să echilibrez ponderea activităților externe cu cele interne. Este bine să cunoaștem și să vorbim de geopolitică la nivel mondial, dar să nu uităm realitatea noastră imediată.

De aceea, consider că vizitele de studii trebuie să vizeze itinerare aplicate, să nu fie doar simple călătorii finalizate cu activități de socializare la restaurante, să fie un fel de Școala altfel, în care să îmbinăm componenta practică cu una academică, prezentată de specialiști foarte bine pregătiți din teritoriu, care văd lucrurile mai pragmatic și mai aproape de nevoile reale ale României.

De asemenea, trebuie să existe un echilibru între călătoriile de studii în țară și cele externe, care sunt costisitoare și nu întotdeauna banii cheltuiți se întorc ca plusvaloare în pregătirea și conduita pe care, odată reîntorși acasă, cursanții le manifestă.

De ce s-a implicat Secretariatul general în planificarea călătoriei de studii, în țară, a Colegiului Național de Apărare?

Printre atribuțiile secretarului general al MApN se află coordonarea și exercitarea atribuțiilor ministrului în Universitatea Națională de Apărare Carol I, care are în compunere și Colegiul Național de Apărare.

De aceea, în acest an, am schimbat conceptul vizitelor de studii, propunând un alt gen de activități. De fapt, deși nu sunt domeniul nostru de competență direct, suntem implicați în mai multe activități cu caracter științific și civic.

Un exemplu în acest sens este și proiectul de reabilitare a Crucii comemorative a eroilor români din Primul Război Mondial de pe Caraiman.

S-au reluat lucrările la cruce?

Încă nu, dar se vor relua curând. Suntem în grafic și, așa cum am stabilit inițial, acestea vor fi finalizate în 2020. Anul acesta se vor finaliza lucrările de soclu și piatră, iar anul viitor, amenajarea expoziției interioare și reamenajarea spațiului din jurul monumentului, afectat de lucrările de șantier.

Ce alte activități desfășurați?

Din 2016, de la momentul înființării biroului de fonduri europene la nivelul SG, am elaborat, câștigat și avem în implementare proiecte în valoare de 78 de milioane de lei.

Este o inițiativă pe care am derulat-o împreună cu colegii mei din Secretariatul general și cu sprijinul Direcției domenii și infrastructuri, în afara fișelor postului, dar este o dovadă că poate exista inițiativă și că dorința de a face lucruri bune se poate materializa în activități de succes, ce sunt bune pentru minister și pentru țară.

Să nu uităm că procedura de implementare a unui asemenea proiect este destul de grea, foarte birocratică, este dificilă și relația cu finanțatorul, care solicită în mod repetat și în termene scurte diverse documente, puncte de vedere, clarificări etc.

Dar, când există conștiință profesională și dorința de a aduce rezultate și plusvaloare muncii, de a avea satisfacții profesionale, altele decât cele uzuale, totul este posibil.

Despre autor

Irina Nedelcu

Irina-Mihaela Nedelcu este absolventă a Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. Domeniile de responsabilitate: legislaţie militară, logistică şi probleme sociale.

Lasă un comentariu