Atunci când te prezinți într-o unitate militară, ca jurnalist, știi că la intrarea pe poartă trebuie să te legitimezi la punctul de control. Ești, apoi, însoțit până la persoana care te ajută în documentarea articolului și, din mers, observi curtea, clădirile și toate încăperile prin care treci.

Am prezentat cartea de identitate, împreună cu colegul meu, fotoreporter, apoi am pășit în instituția militară aflată pe o străduță din centrul Capitalei. Moment în care tot scenariul s-a schimbat.

Pereții erau împânziți de desene care mai de care mai haioase, decupaje de tot soiul și, printre uși, am putut zări chipuri mirate, zâmbete și glasuri vesele. A fost o zi de documentare într-o altfel de instituție militară – Complexul preșcolar al Ministerului Apărării Naționale, ce cuprinde Grădinița Nr. 2, cu 179 de copii, și creșa, unde sunt înscriși 27 de copii.

Grădinița, înființată în anul 1974, a funcționat fără pauză timp de peste 40 de ani, educând și crescând mii de copii, zeci de generații de prichindei care, peste ani, se întorc să revadă locurile dragi ale copilăriei.

Creștem copiii copiilor care și-au petrecut aici primii ani din viață, spune Titiana Petcu, director la Grădinița MApN Nr. 2.

Este o grădiniță cu program prelungit, realizat în funcție de nevoile părinților, majoritatea lucrând în sistemul militar. Au întâietate la admitere, deoarece există niște criterii de selecție, un punctaj pentru fiecare grad, personal civil sau cadre militare, care acum sunt la pensie și își aduc nepoții la noi.

În măsura în care există locuri libere, pot fi înscriși și copii ai căror părinți nu lucrează în acest domeniu.

În urmă cu doi ani a avut loc un schimb între generații, când ultimele cadre didactice din perioada 1974-1976 au ieșit la pensie, fiind înlocuite de personal tânăr, care s-a acomodat, și-a dat definitivatul și care va rămâne, în continuare, în învățământul preșcolar.

Este absolut necesară această pregătire și formare a personalului, pentru a duce mai departe ceea ce au preluat de la colegele din generația veche, adaugă Titiana Petcu, a cărei responsabilitate, în calitate de director, este aceea de a asigura un învățământ de calitate, la standarde europene.

Avem foarte multe proiecte pe care le desfășurăm cu alte grădinițe din țară, dar și proiectul nostru, avizat de Ministerul Educației Naționale, numit Copilăria în culori, ajuns la a cincea ediție, ce cuprinde desen, pictură și abilități practice, adresat copiilor între trei și șase ani.

Implicarea celor mici în tot felul de proiecte, concursuri, festivaluri sau întreceri sportive, unde obțin, an de an, numeroase premii, se realizează prin efortul susținut al cadrelor didactice, într-o strânsă legătură cu părinții.

Educatoarele se ocupă integral de pregătirea și selectarea copiilor talentați, iar în spatele acestor rezultate este multă muncă și dăruire. Există o relație foarte bună între educatoare, părinți și copii.

Un exemplu în acest sens a fost de 1 Decembrie, cu prilejul Anului Centenar, când părinții au pictat, împreună cu copiii, tricouri cu harta României în culorile tricolorului.

La concursul Voinic prin sport, organizat de o altă unitate de învățământ din sector, au concurat, la probe mixte, echipe formate din părinte și copil.

Ioana Ghidel este profesor gradul I pentru învățământul preșcolar, cu o vechime de 13 ani. Lucrează la această grădiniță de la începutul carierei, cu o mică pauză, când a fost la o grădiniță privată.

Atât părinții, cât și copiii cu care lucrez de atâția ani sunt foarte implicați în toate proiectele noastre. Copiii sunt foarte activi și receptivi în tot ceea ce desfășurăm.

Ioana Ghidel.
Foto: Eugen Mihai

Întrebată cum face față acestei meserii pe cât de frumoasă, pe atât de solicitantă, educatoarea mi-a răspuns că este o profesie vocațională, care vine din suflet; îți trebuie foarte multă răbdare și mult studiu, pentru că generațiile se schimbă, de la an la an chiar.

Pune mult accent pe studiul individual din sfera psihologiei copilului și reușește, când este solicitată, să sprijine părinții atunci când se confruntă cu perioade mai dificile în relația cu copiii lor.

Multe dintre problemele care pot apărea acasă le observăm noi în timpul programului, deoarece petrecem foarte multe ore pe zi cu copiii. Ajungem, împreună cu părinții și consilierul educativ al grădiniței, la soluții de comun acord.

Odată cu venirea verii, Ioana Ghidel și-a luat rămas-bun de la a patra generație din cariera ei, care urmează să plece la școală.

Mulți vin și ne vizitează, unii sunt mai înalți ca mine, povestesc cu drag despre reușitele lor. Am organizat serbarea la Cercul Militar Național și am avut parte de un grup de părinți foarte uniți, iar copiii au fost foarte buni și cu siguranță vor face performanță și vor reuși în viață.

Mihaela Manole.
Foto: Eugen Mihai

Mihaela Manole este îngrijitor în Grădinița MApN Nr. 2 de 20 de ani. Recunoaște, cu sinceritate, că în primele zile la grădiniță au încercat-o stări de teamă, însă cei mici au cucerit-o pe loc.

Eu nu am copii, însă, după atâția ani de experiență aici, pot spune că am mii de copii, toți mi-au intrat în suflet. 14 ani am lucrat doar cu copii foarte mici, de până în patru ani, și a fost o perioadă minunată.

Acest loc de muncă este, pentru mine, un loc unde îmi încarc bateriile, din energia și veselia acestor micuți. Eu le spun că sunt îngerași fără aripi, sunt niște ființe minunate.

Nu mi-a dispărut răbdarea, după atâția ani, fiind o meserie pe care o faci doar dacă pui suflet. Mulți dintre copii, acum adolescenți, mă recunosc pe stradă, trec pe lângă mine și spun: Uite-o pe doamna de la grădi!

Despre autor

Andreea Motoc

Lasă un comentariu