NATO Review a publicat, recent, un articol care analizează implicațiile unei lumi fără Alianța Nord-Atlantică.

De mulți ani există predicții despre desființarea NATO. Un jurnalist veteran le spunea ambasadorilor de la NATO la o întâlnire că, atunci când nu prea sunt știri de lansat, Washington Post publică un articol pe această temă. Vremurile și contextele se schimbă însă.

Astăzi UE se luptă cu numeroase crize, de la Brexit la ascensiunea naționalismului. Formatele gen G-7 nu mai par a genera consens în problematica globală. Retorica prăbușirii Vestului câștigă tot mai mult teren. Ca și cea conform căreia NATO este inutil, care nu mai este emisă doar de reprezentanți ai mediului academic sau de izolaționiști.

În acest context, ar fi util un exercițiu de imaginație despre cum ar arăta lumea fără NATO. Astfel de experimente contrafactuale ajută la concentrarea atenției pe consecințele problemei. La urma urmei, sfârșitul NATO ar însemna mai mult decât dispariția unei birocrații de la Bruxelles. Ar însemna sfârșitul unei legături instituționalizate dintre militari și politicieni, dintre Europa și SUA. Consecințele politice și militare vor fi multiple.

Desființarea NATO ar însemna sfârșitul apărării colective transatlantice. Europa va trebui să își asigure singură apărarea, fără americani. Pentru unii euro-entuziaști, care doresc de mult emanciparea Europei, asta ar fi un vis devenit realitate. Pentru cei din tabăra opusă, ar însemna un coșmar.

Construirea unei apărări europene de sine stătătoare ar însemna o povară copleșitoare din punct de vedere politic, financiar și militar. Compensarea contribuției americane ar duce la creșteri semnificative ale cheltuielilor pentru apărare și o modificare radicală a procedurilor de achiziție și de dezvoltare a armelor. Mai mult, ar însemna o politică de securitate europeană adevărată, inclusiv realizarea unui consens în ceea ce privește componenta nucleară. Cu alte cuvinte, dispariția NATO ar duce la o mai puternică integrare europeană în domeniul în care acest lucru este cel mai dificil de realizat.

Toate acestea vin în contextul în care tot mai multe state membre ale UE vor mai puțină integrare și nu mai multă. Prin contrast, desființarea NATO va spori dramatic poziția Rusiei în securitatea europeană. Dacă SUA renunță la rolul lor de putere europeană, tentația Rusiei de a diviza sau intimida vecinii europeni va crește.

S-a tot spus că existența NATO creează o problemă pentru Rusia. Dar dispariția NATO creează o problemă pentru Europa. Fără umbrela NATO, Europa își va pierde din încrederea în sine absolut necesară în negocierile cu Rusia. Unele state europene vor căuta să încheie propriile relații cu Moscova.

Pentru multe state din estul continentului, ieșite prin apartenența la NATO și UE de sub influența Rusiei, dispariția Alianței ar fi un dezastru. O nouă balanță de putere post-americană le va condamna să rămână permanent în sfera de influență a Rusiei.

Sfârșitul NATO ar însemna, de asemenea, și desființarea cadrului de legitimitate în utilizarea puterii militare. Fără cadrul asigurat de NATO, consensul militar și politic necesar pentru misiuni de stabilizare, cum este cea din Afganistan, nu se mai poate realiza. Operații militare ad-hoc între americani, canadieni și europeni vor mai fi posibile, dar în lipsa NATO interoperabilitatea militarilor s-ar diminua. Fără un centru de gravitate în materie de standarde militare, acestea vor regresa până la nivelul celui mai mic numitor comun, iar abilitatea aliaților de a coopera militar se va pierde treptat.

Pe de altă parte, dispariția NATO ar putea încuraja în mod inevitabil regionalizarea securității. În lipsa cadrului strategic oferit de Alianță, statele din sudul Europei vor tinde să se concentreze pe problematica magrebiană și a Orientului Mijlociu, în timp ce statele din estul continentului s-ar concentra pe vecinul rus. Rețeaua unică de parteneriate a NATO cu zeci de state din întreaga lume s-ar destrăma, forțând Europa și America de Nord să revină la o logică complicată a relațiilor bilaterale.

Nici pentru SUA desființarea NATO nu ar însemna decât ipotetic o economie din perspectiva cheltuileilor de apărare. Bugetul apărării al SUA reflectă ambițiile sale de putere globală care merg mult dincolo de ceea ce înseamnă NATO. Oricum, cheltuielile făcute de americani în cadrul NATO reprezintă, într-o estimare maximală, doar 15% din cheltuielile lor de apărare totale.

Astfel, în ciuda unor reduceri relative de cheltuieli, Washingtonul ar pierde aliați, baze militare și predictibilitatea politică asigurată de consultările permanente din cadrul NATO. Din perspectivă geopolitică, câștigătorii ar fi China și Rusia și toți cei care ar dori construirea unei lumi multipolare și care ar căuta să slăbească rolul SUA pe plan mondial.

Pe scurt, din toate aceste motive, o lume fără NATO ar genera dezavantaje pentru SUA, Europa, aliați și parteneri de pretutindeni.

Despre autor

Silvia Mircea

Silvia Mircea este absolventă a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti. Domeniile de interes: analiză militară şi relaţii internaţionale.

1 comentariu

  • Foarte bine spus … NATO asigură garanția legitimității intervențiilor militare!
    Dacă analizăm mai atent ultimi 25 de ani o să observăm că ultimele 2 (chiar 3) intervenții militare majore au fost de tip coaliție, de unde putem trage concluzia că SUA nu are nevoie neapărat de NATO atunci când interesele o cer.
    Da, SUA este cea mai mare putere militară expediționară și are nevoie de partenerii NATO din UE pentru a-și prepoziționa strategic forțele și pentru legitimarea intervențiilor.
    Ideea unei armate europene nu implică neapărat dispariția NATO ci doar slăbirea influenței SUA asupra anumitor membrii NATO din UE și asta incomodează.

Lasă un comentariu