[Ianuarie 1917]

Rușii trimit întruna noi trupe. Zilnic trec prin oraș unități de tot felul. Sunt bine echipați pentru iarnă. Soldații noștri, rebegiți de frig, fac jind, uitându-se mai ales la cizmele lor de pâslă, în care, desigur, e cald ca-n cuptor. Ca figuri, sunt toți bălani și roșii de frig și sănătate.

La trecerea prin oraș, cântă-n cor niște marșuri tărăgănate, care dau o cadență foarte frumoasă. De altminteri, e știut că slavii, în general, sunt buni cântăreți. Lumea iese pe la porți și ferestre spre a-i privi.

Dacă neșansa face să cantoneze pe aici, ofițerii lor se apucă seara de chefuri și scandaluri. Ai noștri au luat obiceiul a se răsti la ei, alungându-i, întocmai cum faci cu orice om rău. Că la chefuri beau de-și pierd mințile, o știe toată lumea. În camerele unde sunt cantonați, apa de colonie trebuie ascunsă cu îngrijire, căci altfel cu siguranță dispare pe gâtlejurile lor. Vinul, spirtul, asemenea se ascund, când nu sunt vărsate pe gârlă, căci așa sunt ordinele, tot din cauza lor.

E o jale pe bieții locuitori să vadă că li se varsă butoaie întregi din cauza acestor aliați cu burete-n stomac. Unii, în glumă, spun că trebuie umblat cu chibriturile aprinse cu multă atenție pe lângă gura lor, să nu ia cumva foc, căci gura rusului exală numai vapori de spirt…

Locotenent-colonel Sterea Costescu, Din carnetul unui căpitan. Însemnări şi amintiri din Răsboiul pentru întregirea neamului (1 august 1916 – 1 aprilie 1917), Focşani, 1927, p.157-158

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu