Observatorul militar - page 17

17
DESTINE
Nr. 45 (19 – 25 noiembrie 2014)
/
OBSERVATORULMILITAR
Observatorulmilitar
GHIMPAT~ SE CUNOSC {I SE RECUNOSC
LA LIMITA DINTRE VIA}~ {I MOARTE!
Stimate domn, am cinci ani în
minele de plumb de la Nistru,
cinci ani câte 10-12 ore, iar ast`zi
se lucreaz` în Occident patru-[ase
ore la plumb, pentru c` este toxic.
Cinci ani la Canalul Dun`re-Marea
Neagr`. Al]ii nu [tiu câ]i ani la
diguri de p`mânt [i canale de
iriga]ie. Iarna la stuf, cu picioarele
în ap`, unde mâncam [erpi cruzi,
unul este aici, în vitrin`, îi
mâncam cruzi, de foame. Asta au
însemnat de]inu]ii politici! B`tu]i,
înl`n]ui]i, înfometa]i, lipsi]i de
minime condi]ii de igien` [i
asisten]` medical`. Asta am fost
noi. Ne-au azvârlit mor]ii noaptea
mi[ele[te în gropi comune, în
pielea goal`, f`r` cruce, f`r`
lumânare, f`r` o rug`ciune sau o
slujb` religioas`. Nimic! Nimic
pentru c` nu era posibil.
Din familia tat`lui meu [i a
so]iei [ase b`rba]i au plecat pe
front. Trei în trupele terestre au
murit, cei din trupele aeriene au
sc`pat cu via]`. Domnul Petric`
Hanea, pilot de bombardier,
Dumitru Bejenaru, pilot de
bombardier, [i în jurul lor Ioan
Milu, pe IAR-ul de vânâtoare.
Da, Ionel Milu, care ne spunea
c` era mai sigur în aer decât pe
[osele, c` avea un Fiat Palio de
dinainte de r`zboi [i scotea
pumnul pe geam [i îi înjura pe
indisciplina]ii în trafic. „Cine ]i-a
pus volanul în mân`?” Da, a fost
al treilea ca num`r de victorii al
Avia]iei Române.
a fost f`cut` de comuni[ti, clasa
muncitoare. Ziarul partidului scria
„Proletari din toate ]`rile, uni]i-v`!”
[i a[a, parafrazând, le-am trimis o
scrisoare „Parlamentari din toate
jude]ele, trezi]i-v`!” {i toate din
cauza crizei morale. Asta este, a[a
îmi spunea unul:
Oct`vi]`, dragul
tatii, ]ara asta nu a dus niciodat`
lips`, m`, b`iatule, de min]i
luminate, dar de mare caracter mai
mereu [i mai ales în ultimii zeci de
ani.
Se referea evident la perioada
de dup` r`zboi.
Aici, fiule, aici dup`
ziduri, dup` gratii, dup` sârma
ghimpat` se formeaz`, se cunosc [i se
recunosc marile caractere, m`i fiule.
Aici, la limita dintre via]` [i moarte
.
Nu pot s`-i uit pe ace[ti oameni,
m-au marcat pentru tot restul
vie]ii… O via]` distrus` de canaliile
care ne dau azi lec]ii.
Spuneam c` suntem în
sala aceasta din Pia]a
Sfatului unde este [i
sediul Asocia]iei Fo[tilor
De]inu]i Politici [i în
fotografiile expuse de jur
împrejur sunt [i mul]i
militari care au luptat
împotriva comuni[tilor [i
care au pierit în închisori.
Foarte nedrept este faptul
c` nu se spune nimic nici
acum despre acei
„bandi]i”, cum le spuneau
comuni[tii, partizanilor
care au fost, mul]i dintre
ei, militari.
cu Securitatea, unii chiar f`r` s`
[tie. Cât despre militarii
proscri[i… nu au fost reabilita]i.
Este o mare gre[eal` din partea
autorit`]ilor, nu ar fi pierdut nimic,
nici chiar atunci, înainte de 1989.
Dac` îi reabilita, trebuia
s` recunoasc` ceea ce
spune]i dumneavoastr`,
pentru c` le-au luat
casele, vie]ile, carierele [i
era necesar s` fie
desp`gubi]i
.
pre[edintelui Fran]ei în România,
iar Securitatea lor – c` stau bine
[i francezii la treaba asta – a fost
trimis` înainte, cum este [i firesc,
s` vad` traseul, care sunt
garan]iile de securitate [i de
Gaulle le-ar fi zis:
Vede]i c` în
România am avut un prieten din
timpul r`zboiului, pe generalul
Leonard Mociulschi. Mi-ar face
mare pl`cere s`-l v`d.
Vin
securi[tii lui de Gaulle [i la
Bucure[ti li se spune c` nu [tiu
ce-i cu Mociulschi, [ti]i cum era
în armat`, te r`deau [i din
eviden]e! Pân` la urm`, au dat de
el la Bra[ov. Când au v`zut în ce
condi]ii mizere locuia, i-au trimis
croitor de la armat`, i-au luat
m`surile pentru uniforma de
general, [nururi galbene, chipiu
de general, grad, pensie, i-au dat
[i apartament la bloc. Din cele
verificate de mine, treaba este
adev`rat`, ceea ce v` spun eu
este adev`rat.
În vremea deten]iei mai
avea]i speran]e c` mai
sc`pa]i?
Eu am avut speran]`
întotdeauna, dar mul]i nu
aveau. Nu am purtat sup`rare
nim`nui, nici celor care au fost
pe fa]` împotriva mea. Aceast`
vitrin` este a mea. Iat` atât
dintr-o c`ma[` cu care am fost
arestat [i cu care, la momentul
eliber`rii, dup` patru ani, avea
66 de petece [i am vrut s` o
Spune]i-ne mai mult despre
muzeul în care ne afl`m…
Este prima sal` de muzeu
anticomunist pe care o v`d,
dup` vestitul Memorial de
la Sighet, [i este o bucurie
s`-l v`d aici, în Pia]a
Sfatului din centrul
Bra[ovului, sunt obiecte
personale ale fo[tilor
de]inu]i politici, fotografii,
articole vestimentare [i
instrumente din vremea
deten]iei...
Tot ce este aici am f`cut prin
eforturi personale, nu sunt
bani s` recondi]ion`m exponatele.
Ele au apar]inut unor lupt`tori din
mun]i [i nu sunt bani pentru a fi
trecute printr-un tunel s` fie tratate
nuclear, omorând toate gâng`niile
care le distrug încet-încet. Le
vede]i pe cele cu vopsea neagr`
sau cu p`cur`, revolu]ia în România
Imediat dup` r`zboi nu au
acceptat ofi]erii, chiar [i
militari de trup`, nu au acceptat. Ei
au depus jur`mânt fa]` de
conducerea Armatei Regale
Române. Nu s-au mai dus la unit`]i
dup` încheierea ostilit`]ilor s`
predea, cum se zice, armamentul [i
muni]ia din dotare. Nu! Au plecat
cu ele la munte [i acolo au rezistat
unii [apte, al]ii 14 ani. Singura ]ar`
comunist`, domnule, [i Occidentul
nu [tie, al]ii se dau mari, ungurii,
polonezii…Revolu]ie... la noi nu
puteai s` faci o revolu]ie ca în
Ungaria, pentru c` dac` erai într-
un grup mai mare de trei te înc`l]a
Securitatea:
Ce a]i pus la cale?
Eram lua]i din fa[`! Securitatea din
România a fost diabolic`. Plus
re]elele de informatori… Aproape
[ase, [apte români din 10 trecu]i
ast`zi de vârsta de 55 de ani,
lua]i la întâmplare de pe strad`,
au colaborat într-un fel sau altul
Domnule, nu am avut
posibilitatea. L-am cunoscut
pe generalul Leonard Mociulschi,
vân`tor de munte. Dac` a f`cut
minuni o arm` pe frontul de
r`s`rit [i nu numai, inclusiv în
Tatra Mic`, atunci au fost
vân`torii de munte. Una din
armele de temut ale armatei
române, vân`torii de munte, iar
printre marii comandan]i a fost
Leonard Mociulschi. A f`cut ani
grei de temni]`. A sc`pat cu via]`
[i a fost adus în Bra[ov. S-a
stabilit în Bra[ov, s-a c`s`torit în
condi]ii extrem de modeste.
Locuin]` mizerabil`, serviciu
modest de lucr`tor necalificat. A
avut un fiu care a murit.
Generalul Charles de Gaulle,
pre[edinte al Fran]ei în anii ’60, s-
a întâlnit, la un moment dat, cu
Leonard Mociulschi, care i-a f`cut
o foarte bun` impresie. Se
stabile[te o vizit` oficial` a
aduc acas` [i nu m-au l`sat. Atât a
r`mas între degetele mele, cât
dou` m`rci po[tale când am ]inut
de ea. Atât a r`mas. Cureaua,
sfâ[iat`, ca în dublur`... s` nu fie
mesaje pentru exterior. Le-am spus:
Mesajele, dac` sunt, sunt aici în cap
[i de aici nu o s` le scoate]i
niciodat`!
Uite o pung` în care
ascundeam în p`mânt ni[te
dic]ionare român-francez [i român-
spaniol, f`cute de mine, aveau câte
5.000 de cuvinte. Uite pielea unui
[arpe, pe care îl mâncam, [i un
prieten cizmar, nenea Iancu
Stolojescu, pe care ofi]erii îl scoteau
s` le repare înc`l]`mintea, nu
pentru noi, c` noi aveam opincile
din anvelope auto...
{i iarna avea]i acele
[osete…
Care aveam… Mai rupeam
din cear[af, din câte o
poal` de manta, c` era mai
lung`, [i ne f`ceam ciorapi din
ele. Îi zic,
Nenea Iancule, pielea
asta-i numai s`rat`
,
nu-i tratat`,
am umplut-o cu sare, umeze[te-o
[i f` ceva din ea
. Mi-a f`cut o
curelu[` de ceas, el fiind cizmar.
Bineîn]eles [i asta în condi]ii de
clandestinitate. Dac` te prindea
cu ea ]i-o luau [i te b`gau la
izolare o s`pt`mân`-dou`. În
temni]` este f`cut`, în lag`rul
de la Periprava, sec]ia Grindu.
V` mul]umesc, domnule
Octav Bjoza, v` propun un
al doilea episod într-un
num`r viitor al
Observatorului militar
, în
care s` le vorbi]i militarilor
de ast`zi despre partizanii
pe care i-a]i cunoscut, pe
Gavril` Vatamaniuc, pe
Ioan Gavril` Ogoranu ori
pe Toma Arn`u]oiu, care
nu au fost reabilita]i nici
pân` ast`zi.
V` mul]umesc [i v` mai
a[tept pe la Bra[ov! Un gând
bun tuturor militarilor de ast`zi!
INTERVIUREALIZATDE
LOCOTENENT-COLONEL
CRISTIANDUMITRA{CU
1...,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16 18,19,20,21,22,23,24
Powered by FlippingBook