Militarii români din cadrul Echipei de Instruire, Consiliere și Asistență (TAAC-South) au ajuns la jumătatea misiunii în Kandahar, Afganistan.

Au trecut patru luni și jumătate de muncă asiduă, iar pentru fiecare dintre membrii echipei, misiunea a avut un caracter de noutate. Cu toate că mulți dintre aceștia au mai fost în teatre de operații, ei nu au mai lucrat până acum individual sau în echipe mixte cu militari din alte armate.

E un alt tip de misiune, care te solicită în primul rând intelectual, în fiecare zi fiind nevoie să mai depășești o limită și să mai acumulezi ceva.

Odată cu trecerea timpului, militarii români au devenit parteneri de bază pentru colegii americani în efortul comun de instruire a partenerilor afgani din armată și poliție, pentru a menține și îmbunătăți situația de securitate din aria de operații.

Deși este diferită de cea a colegilor de la Batalionului 300 Protecția Forței Sfântul Andrei, munca acestor oameni dedicați este la fel de importantă.

Fiindcă nu este la îndemâna oricui să execute cu succes misiuni de consiliere, pentru asta având nevoie nu numai de cunoștințe și deprinderi de specialitate foarte bune, ci și de alte calități sau însușiri, cum ar fi flexibilitatea și abilitatea de a construi și menține relațiile cu partenerii afgani sau capacitatea de înțelege mediul în care ne desfășurăm activitatea.

Distanța dintre succes și eșec într-o astfel de postură este destul de dificil de anticipat, dar efectele eșecului pot falimenta munca întregii echipe.

Am avut momente în care am regretat că nu mai suntem comandanți de patrule sau instructori în diferite specialități militare, pentru că în noua ipostază nu ai la îndemână regulamente sau proceduri operaționale care să te ghideze cum să consiliezi.

Dar, așa cum ne-a complimentat un coleg american, cea mai mare calitate a noastră, a românilor, în afară de faptul că vorbim infinit mai bine engleza decât vor vorbi ei vreodată românește, este că suntem adaptabili și flexibili și nu zicem niciodată Nu!, indiferent de ce ni se cere să facem.

Puterea acestei echipe de consilieri români, TAAC-S, rotația a VII-a, stă în oamenii ei, caractere tari, profesioniști desăvârșiți, pe care voi încerca să-i prezint, pe scurt, în continuare.

Plutonierul-major Mihai Ciocate, un moldovean aprig și rebel, este sanitarul echipei. Pasionat este cuvântul care îl caracterizează cel mai bine, fiind omul care dă totul pentru a promova ideile în care crede.

În aceste patru luni și jumătate a coordonat cursurile de tip Train the Trainers pentru ofițeri și subofițeri din structurile de poliție afgane.

Specialistul EOD al echipei este plutonierul-major Florin Dumitrache, un oltean mai altfel, adică mai calm decât media.

Activitatea sa de bază este consilierea specialiștilor EOD de la structurile de securitate afgane din aria de operații. Periodic participă la instruirea pe linie EOD a cursanților afgani.

Alături de cei doi, plutonierul-major Romeo Mac, un ardelean sfătos, filozoful echipei, este administratorul echipei românești.

Este consilier pe linie de artilerie la structura de operații și instrucție a Corpului 205 ANA (Afghan National Army) și a condus activități pe linie de instruire de specialitate la Centrul Regional de Instruire Kandahar.

Chiar dacă este la prima misiune, Romeo a făcut față cu brio solicitărilor.

Echipa are și un meșter, dar și un gânditor. Cel care se bucură de primul apelativ este maistrul militar clasa a II-a Iulian Botîrcă, argintul viu al echipei, veteran al teatrului de operații din Afganistan.

Responsabil cu buna dispoziție, el este și cel care rezolvă aproape toate problemele când acestea apar. Atribuțiile sale vizează consilierea specialiștilor transmisioniști de la Corpul 205 ANA, mentenanța tehnicii de calcul din evidența echipei și instruirea EOD-iștilor.

Cel de-al doilea apelativ și l-a câștigat, prin felul său de a fi, plutonierul-adjutant Paul Stan, ardeleanul care cugetă mult și vorbește puțin și numai când trebuie.

El este de asemenea și responsabilul cu evidența documentelor clasificate în cadrul echipei românești. Atribuțiile sale presupun consilierea pe linie de instrucție a structurii de operații din Corpul 205 ANA.

Sportivul echipei este căpitanul Daniel Ciobanu, îndrăgostit în egală măsură de mingea de fotbal și de meseria sa de artilerist antiaerian. El este unul dintre cei care au trebuit să se adapteze din mers la cerințele postului, fiind consilier pe linie logistică la structurile de tip batalion logistic și companie mentenanță ale Corpului 205 ANA.

Un alt căpitan, Mihai Pop, juniorul echipei, este sufletul activităților de socializare și responsabil cu lecțiile învățate.

Atribuțiile sale l-au purtat dintr-o echipă în alta, fiind responsabil cu consilierea comandantului Centrului Logistic Regional și a șefului G-7 de la Centrul Regional de Instruire Kandahar.

Mihai a organizat în comun cu partenerii americani cursuri de specialitate pentru subofițerii și ofițerii de poliție și a organizat recepția și casarea autovehiculelor poliției distruse în operații.

Căpitanul Cristian Andreica este computer masterul echipei și responsabil cu activitatea de personal. Sfera sa de responsabilitate este una largă, de la coordonarea cursurilor pe linie de artilerie la consilierea comandantului Centrului Regional de Instruire.

Șeful Echipei TAAC-S este maiorul Cristian Țenghel, ofițer de infanterie în adevăratul sens al cuvântului, veteran al teatrului de operații din Afganistan, care se află la a patra misiune de acest fel.

Seriozitatea și disciplina îl caracterizează, iar el este omul potrivit la locul potrivit, îndeplinind funcția de locțiitor al Șefului Echipei de Instruire a Armatei Afgane (MAT).

Activitatea sa de bază este coordonarea întregii echipe și consilierea locțiitorului comandantului Corpului 205 ANA.

Semnatarul acestor rânduri, maiorul Claudiu Marian Mihalache, prietenul talibanilor, după cum mă alintă colegii, un moldovean cu azil în Ardeal, sunt responsabil cu instrucția și relațiile publice în cadrul echipei.

Pot spune că și mie mi-a plăcut nisipul, așa că sunt la a treia misiune în Afganistan și sunt unul dintre cei care a trebuit să învețe să facă altfel și altceva decât în țară.

Sunt consilier în cadrul echipei de consiliere pe linie de guvernare și relații cu civilii, iar sarcinile mele de serviciu privesc menținerea și dezvoltarea relațiilor de lucru cu membrii puterii politice de la nivel provincial, districtual și local și cu liderii tribali.

La finalul acestui articol, sper că ați înțeles de ce l-am denumit One Team. Este un concept generos, care pentru noi, cei ce servim sub arme, ar trebui să fie mereu valabil.

Aici, în condiții de pericol real, trebuie să fim și suntem o echipă, acționând ca un tot unitar pentru un scop comun. Nu este loc pentru cel mai…, suntem o echipă, indiferent de grad, vârstă sau naționalitate.

  • Maior Claudiu Marian Mihalache
  • Foto: Arhiva TAAC-S

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu