Astăzi pictăm… Bucuria. Pentru mine, bucuria nu este o stare statică. Este un vârtej, o mișcare, o ascendență. De aceea, puteți aborda lucrarea în pete de culoare, doar pete de culoare…

Violeta Antonovici, profesoară de pictură la Cursul Arte plastice, dedicat adulților, al Cercului Militar Național, tocmai și-a început ora. Ora de pictură durează, aici… patru ore.

– Patru ore de pictură par multe, dar, de când ne instalăm și până la finalul lor, nu știm când trec, ne zâmbește și ne explică Laura Stan. Este unul dintre cursanții aflați în primul an de studiu.

– Din octombrie, când începe cursul Arte plastice, și până în lunia iunie, când se încheie, este un timp scurt de lucru, ce include și vacanțele pe deasupra, completează profesoara Violeta Antonovici. Patru ore pe săptămână sunt puține, oricum, pentru meseria aceasta, care cere mult timp dedicat ei. Vin aici oameni pasionați, cu diverse forme de talent.

Violeta Antonivici, profesoară de pictură.

În atelierul de pictură al Cercului Militar Național răsună acorduri de muzică clasică, într-o lumină solară ce inundă sala. Dar și chipul numai zâmbet al fiecărei persoane care pătrunde pe ușă. Cursanții, de varii vârste, par mai degrabă prieteni decât colegi. Se simte, totuși, atmosfera de final de curs. Fiecare învățăcel știe deja ce are de făcut.

Ultimele tablouri lucrate înainte de vacanța de vară (pentru că, se înțelege, din toamnă nu plănuiește nimeni să renunțe la pictură) sunt ca un examen în culori, o încununare a deprinderilor acumulate.

Slavă Domnului, ne atrage atenția Violeta Antonovici, mi s-a permis să îmi alcătuiesc o programă proprie, pe care am fost nevoită să o adaptez mereu, observând că oamenii se permanentizează la acest curs. Astfel, am dăruit tot ce am putut eu mai bine. Chiar și după primul an de curs de pictură aici, la Cercul Militar Național, pleci cu noțiuni de bază, astfel încât poți continua să lucrezi singur.

Violeta Antonovici este absolventă a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, promoția 1981. De pictat, însă, pictează de când avea cinci ani. După o perioadă de lucru în diferite domenii, imediat după 1990, intră în învățământ, ca profesor de arte plastice la mai multe școli bucureștene. De 12 ani predă la Cercul Militar Național:

Statutul femeii în raport cu arta este destul de ingrat, pentru că femeia, în general, are mai multe obligații și nu se poate dedica cu totul picturii sau altei ramuri a artelor plastice. Excepțiile sunt renunțarea la familie sau o înțelegere minunată a familiei pentru aceasta. Dar, în general, nu poate respecta un program zilnic de lucru. De aceea, bărbații sunt cei care fac pași importanți în artă.

În schimb, am convingerea că femeile sunt mai didactice, motiv pentru care m-am regăsit în această sferă profesională. Desigur, aceasta a venit după ce am dat naștere unui copil. Ceea ce m-a învățat și m-a ajutat să fiu mai apropiată de oameni și mai răbdătoare.

 

Laura Stan, care ne-a întâmpinat la începutul orei de pictură, este mamă a doi copii. Și-a dorit mult să aibă răgaz pentru pasiunea sa și, astfel, s-a înscris la curs anul trecut. L-a convins chiar și pe soțul său,
militar în rezervă, să vină:

M-am gândit că este un curs facil, în care dăm cu pensula pe pânză puțin și învățăm câteva culori. Dar nu-i așa, ci este un curs foarte complex. Colegele care vin de mulți ani pot confirma. Și, într-adevăr, confirmă.

Gabriela Bârlădeanu a venit la acest curs odată cu profesoara sa, acum 12 ani.

Am întrerupt, după trei ani, din cauza unor probleme familiale. Anul trecut am revenit. Între timp am urmat cursurile Școlii de Arte, Secția Pictură. Am revenit aici, pentru că este ca o terapie. Dintre toți profesorii, doamna Antonovici este omul care mi se potrivește ca o mănușă. Ne încurajează continuu. Nu pentru că suntem talentate, ci pentru că simte că aceasta este pasiunea noastră. Este plăcerea  noastră de a ne refugia patru ore în gândurile noastre, în plăcerea de a combina culorile…

Fiecare an de studiu se încheie cu o expoziție de pictură grăitoare cât mii de cuvinte. Anul acesta, expoziția a avut loc devreme, la început de mai, la Galeria Foaier a Palatului Cercului Militar Național. Parte din ea v-o prezentăm încă în pagina noastră de ziar.

Deși nu a fost promovat, cursul Arte plastice organizat de Cercul Militar Național este deosebit de solicitat, motiv pentru care are loc zilnic.

Plec de acasă obosită și aici mă încarc cu energie, ne divulgă secretul profesoara de pictură. După cum vedeți, vine o lume specială, reunită în jurul acestei pasiuni. Indiferent dacă ai sau nu talent, poți să înveți tehnici de lucru pentru ca, la final de curs, să îți poți exprima niște stări măcar, dacă nu chiar niște gânduri.

Și, de cele mai multe ori, arta ajunge o necesitate de a te exprima. Nu este întâmplătoare nevoia de frumos. Ea există în noi. Nu trebuie să fii neapărat contemplativ. La fel de bine, prin pictură poți exprima o idee sau un protest.

Discuția despre frumos a continuat minute bune. La fel și cea despre estetica urâtului. Despre nevoia de antiteză, pentru a observa mai bine frumosul. Și, mai ales, despre oameni. Aceia care aleargă spre întâlnirea cu pictura, cu ei înșiși, cu libertatea de exprimare.

Vin la acest curs oameni din diverse domenii, mai tineri și mai vârstnici. Inclusiv tineri angajați în multinaționale, care, din cauza programului de lucru, nu reușesc să ajungă la începutul cursului, dar vin chiar și pentru două ore să studieze cu noi.

Mulți dintre cursanți au urmat sau urmează acum cursurile Școlii de Artă. Acolo ei primesc, la absolvire, diplomă. Alții au plecat la Facultatea de arte plastice de aici, la îndrumările mele. Și mulți nu foarte tineri, ci chiar la vârste înaintate.

Militarii care optează pentru curs sunt în rezervă, dar tineri. Au talent, sunt foarte meticuloși și riguroși. Tocmai aceasta îmi place, diversitatea de aici. Îmi crește inima când îi văd evoluând. Vă dați seama cum îmi crește inima când îi văd la facultate, ne mai spune profesoara Violeta Antonovici.

Apoi, continuă să-i îndrume pe cursanți pe calea… Bucuriei – tema de studiu a zilei. Și ei o pictează în roșu și verde, în vârtej solar sau puf de păpădie diafan. Iar profesoara lor de pictură o trăiește și ar surprinde-o pe pânză astfel:

Sunt mamă și, de curând, bunică și bucuria mea este acolo. Emoționant și bucurie înseamnă, pentru mine, oamenii buni, copiii, în puritatea lor, vorbele spuse din suflet sau privirea din ochii cuiva… Cred că aceasta aș picta pentru a descrie bucuria, ochii unei persoane.

Despre autor

Cornelia Mihăilă

Maiorul Cornelia-Gabriela Mihăilă este absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Hyperion” şi a studiilor universitare de masterat ale Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice a SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative). Domeniul său de interes este Chipul Frumos din omul înveşmântat sau nu în haină militară.

Lasă un comentariu