Tradițiile marinărești au ceva special și atrag întotdeauna. Matelotajul – acele opere de artă realizate manual de marinari din diferite frânghii – au atras privirile celor pasionați de întinderile albastre. Am descoperit la caporalul Victor Micu, din Divizionul 146 Nave Minare-Deminare, o astfel de pasiune.

Seara se lăsa ușor peste portul Varna și peste Dragorul Maritim 29 Locotenent Dimitrie Nicolescu, aflat în misiune în Bulgaria. După o scurtă plimbare prin oraș, am revenit la bord. De pe dană am văzut un marinar militar care meșteșugea ceva.

Foto: Lucian Irimia

M-a salutat și mi-am aruncat privirea pe ceea ce făcea. Era șef de cart și executa o lucrare de matelotaj. Împletea pe o sticlă. Dintr-o saulă (o frânghie subțire), confecționa o mică operă de artă. Așa am început să discutăm despre tradiții și vechi obiceiuri marinărești, uimit de cât suflet pune în ceea ce face, cu îndemânare.

Caporalul Ionel-Victor Micu este încadrat pe Dragorul Maritim 30 (DM 30), ajutor șef echipaj. Este de 17 ani în armată, numai pe această navă. De loc este din Fetești, de pe malul Dunării. Este căsătorit și are doi copii.

A făcut armata tot aici, la divizionul de dragoare maritime. După ce a terminat stagiul militar, a stat un an acasă și a revenit la aceeași unitate. Specialitatea sa de bază este arme sub apă.

Cel mai mult îmi place marinăria adevărată. Să am grijă de navă, de tot ceea ce înseamnă întreținerea ei. Mi-ar plăcea să știu că la cursul de bază se învață matelotajul. Nu prea se mai face marinărie tradițională, cea de parâmă, cum o știm noi. E o tradiție și ar trebui să o continuăm!

Caporal Ionel-Victor Micu

A început să învețe matelotaj după ce a revenit în armată, ca soldat/gradat profesionist (s.g.p.). A furat meserie de la un șef de echipaj, maistru militar principal Nelu Mîrșu, care se pricepea foarte bine la acest lucru. Așa că a început și el să confecționeze, la început lucruri mărunte.

Lucrare de matelotaj.

Meseria asta se fură. Nu prea există cărți specializate în așa ceva. Am fost foarte atent la cum realiza mentorul meu. Cu răbdare și tenacitate am început și eu, pas cu pas, de la lucruri simple, de la diferite noduri la cele mai complexe, a afirmat Victor.

Cea mai frumoasă lucrare pe care a executat-o a fost ceva în stilul unui milieu clasic, destul de mare. A durat ceva până a făcut-o, dar a ieșit ceva frumos. Acum s-a axat pe realizarea acestora pe sticle, pahare, bandule.

A păstrat câteva acasă, dar multe le-a oferit cadou. Soția îi este un bun partener. Și în timp ce vorbeam despre tradiții, îndemânare și pasiune, mâinile munceau. Nod cu nod, rând cu rând, opera prindea contur.

Nu pot să stau. Îmi merg mâinile. Este o plăcere a mea. Mă relaxez prin ceea ce fac. E adevărat, la împletitură îți
trebuie foarte multă răbdare! Din păcate, colegii tineri nu prea sunt atrași, ba chiar unii mai fac glume pe seama mea
, a afirmat caporalul Micu.

Prima misiune externă pe care a îndeplinit-o a fost în 2003, la certificarea NATO a navei, iar de atunci merge cam în două, trei pe an. Pentru Victor, cele mai frumoase activități pe care le execută sunt cele când iese pe mare. Face parte dintr-un echipaj și asta înseamnă o mână pentru el, una pentru navă. Este foarte bun la aruncarea bandulei.

Caporalul Micu alături de fiica sa.

Se simte apreciat de toți, colegi și comandanți. Consideră că la orice ieșire pe mare comandanții și șefii ierarhici trebuie să se bazeze pe oameni care știu ce au de făcut. Pentru munca depusă, a fost răsplătit cu locul al III-lea la concursul Omul Anului pe anul 2015, etapa pe Statul Major al Forțelor Navale și Emblema de Onoare a Forțelor Navale

Da, îmi iubesc nava! Adevărat, este greu să iubești un dragor maritim. Nu e o navă mare. Nu are toate condițiile de viață, chiar e greu pe mare. Acum are deja o vârstă, dar am grijă de ea. Pe o mare agitată, se agită și DM-ul. Îmi place ceea ce fac!, a declarat caporalul Ionel-Victor Micu.

Despre autor

Lucian Irimia

Lasă un comentariu