În cazarma Statului Major al Forţelor Terestre, punct de reper bucureştean în Drumul Taberei, se află o unitate militară care se ocupă cu… de toate. Batalionul 500 Sprijin.

Este o dimineaţă prea rece şi mohorâtă de sfârşit de noiembrie. Mult după bariera care asigură accesul spre unităţile din cazarmă, sunt desfăşurate câteva cotainere, dintr-acelea folosite de militari în teatrele de operaţii, în care îşi au birourile militarii din comandamentul Batalionului 500 Sprijin. În interior este o atmosferă ca de misiune externă, cu agitaţia şi cu lucrul peste program, cu tot. Parcă şi simt nevoia să mai ies din când în când din container şi să mă asigur că sunt încă în Capitală.

Foto: Alexandru Helerea

Se vede, însă, că militarii din acest batalion sunt pregătiţi pentru orice, inclusiv să facă faţă traficului bucureştean actual. Care este o reală provocare chiar şi pentru armata română. Pe neîncrezători, dacă mai găsim vreunul, parcă i-aş invita la o plimbare cu automobilul personal prin Bucureşti, la 1 decembrie, de pildă, la orele paradei militare, de preferinţă prin zona Arcului de Triumf. Poliţia militară care însoţeşte convoiul cu tehnica Ministerului Apărării Naţionale este tocmai din acest batalion.

Plutonier-adjutant Cristian Comănescu.
Foto: Alexandru Helerea

Dimineaţa este bine, dar când se termină parada este foarte greu. Ne sprijină poliţia rutieră. Tot traseul, pe linia tramvaiului 41 şi în zona Arcului de Triumf, este plin de oameni, mai ales copii, şi trebuie să înaintăm cu foarte mare atenţie. Poliţia rutieră ne anunţă insistent: Acum avem culoarul liber, ca să ne ajute, şi noi nu putem să plecăm, pentru că avem copii sus, pe tehnică. Dar dacă un copil vrea să se urce şi el pe un tanc, cum să nu-l laşi? De aceea durează atât de mult drumul de întoarcere, cam două ore, ne explică plutonierul-adjutant Cristian Comănescu, comandantul plutonului de poliţie militară al Batalionului 500 Sprijin.

Plutonul execută toate misiunile de însoţire, pază şi protecţie pentru Statul Major al Forţelor Terestre, deloc puţine. În plus, anul acesta a venit cu provocarea a două mari exerciţii internaţionale, Noble Jump şi Saber Guardian, acesta din urmă aducând şi cele mai dificile misiuni de până acum pentru batalion:

Am participat la însoţirea tuturor coloanelor militare care au intrat prin Vama Nădlac şi au ieşit prin Vama Giurgiu. Am participat la exerciţii atât la Cincu, cât şi la Râmnicu Vâlcea. De pe 4 iulie până pe 24 nu am trecut pe-acasă absolut deloc. Tot plutonul a participat, aflăm de la plutonierul-adjutant Comănescu.

Foto: Alexandru Helerea

Noroc că soţiile au ştiut de la bun început cu cine se căsătoresc:

Munca de birou m-ar ucide. În 2006, pe când eram în misiune la Cheile Râşnoavei, am fost anunţat că a venit pe lume al doilea copil al meu, pentru că am doi fii, şi că naşterea a decurs cu bine. Dar să ştiţi că şi echipa mea este extraordinară, fără a-i lăuda. Au cel puţin două, trei misiuni externe.

În fiecare om pe care îl cunosc astăzi descopăr câte ceva extraordinar. Batalionul 500 Sprijin are misiunea de a ajuta, din punct de vedere logistic, Statul Major al Forţelor Terestre şi unităţile subordonate acestuia. Asigură şi pază, protecţie, însoţiri coloane, misiuni de transport în toată ţara… În plus, fac şi voluntariat pentru veteranii din teatrele de operaţii. Strict în afara orelor de program.

Plutonier-adjutant Doru Iulian Nechifor.
Foto: Alexandru Helerea

Plutonierul-adjutant Doru Iulian Nechifor şi caporalul Ionuţ Neagu sunt voluntari şi membri ai Asociaţiei Militarilor Veterani şi a Veteranilor cu Dizabilităţi Sf. Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir şi ai Asociaţiei Camarazii. Ei îi ajută, atunci când sunt solicitaţi, pe plutonierul-major Ionuţ Butoi, respectiv pe plutonierul major (ret) Daniel Porumb, imobilizaţi în urma rănilor suferite în teatrul de operaţii.

Caporal clasa a III-a Ionuț Neagu.
Foto: Alexandru Helerea

Când Ionuţ Butoi este chemat în Bucureşti, pentru a participa la diferite manifestări, este cazat, împreună cu familia, în camere special destinate veteranilor, la Căminul Militar Crizantema 1, iar, când are nevoie de însoţitori, noi îi suntem alături şi îl ajutăm, ne explică plutonierul-adjutant Nechifor, care îi este des alături.

Cum să nu le fim alături? Ne gândim mereu că oricare dintre noi, militarii, puteam fi în locul lor.

Pe funcţia de motociclist sunt încadrat din 2009. Este o pasiune din copilărie. De altfel, fără pasiune nu poţi face nimic cum se cuvine. După o anumită vârstă încep şi problemele medicale, este drept. Dar când un om îşi asumă ceva, nu se poticneşte în nimic. La fel şi cu opţiunea de a deveni militar. – Caporal Marius Popa.
Foto: Alexandru Helerea

Caporal Neagu încuviinţează, cu gândul la Daniel Porumb, pe care îl ajută de câte ori îl solicită:

El are nevoie în fiecare zi de cineva să-l pună în căruţ şi înapoi în pat. Nu o are decât pe mama sa alături. Contează enorm pentru el implicarea oricui, pentru că nu trebuie să fii neapărat din armată ca să vrei să fii alături de un erou. Mereu încercăm să-i ridicăm moralul, dar şi el nouă.

Îi trece un zâmbet larg peste chip şi ni-l prezintă pe Daniel Porumb aşa cum noi nu îl ştim:

Dacă aţi şti ce simţ al umorului dezvoltat are! Este numai un zâmbet şi mereu pus pe şotii. Îmi place, pur şi simplu, să-mi petrec timpul cu el.

În pază treceau un pic mai greu nopţile, dar mă gândeam la soţ şi la copil, pentru că am o fetiţă de patru ani şi jumătate, şi timpul se scurgea altfel. – Caporal clasa a III-a Irina Gaciu.
Foto: Alexandru Helerea

Am nimerit într-o perioadă aglomerată pentru Batalionul 500 Sprijin.

În săptămânile premergătoare Zilei Naţionale a României suntem foarte ocupaţi cu pregătirea pentru paradă, mă pune în temă, cu ochii pe ceas, locotenentul Olguţa Milea. Militarii din Statul Major al Forţelor Terestre vor defila în noua ţinută combat şi a trebuit să aducem echipamentele din ţară şi să le distribuim. Am tot terminat târziu, în noapte, programul de lucru.

Locotenent Olguța Milea.
Foto: Alexandru Helerea

Mă pregătesc, aşadar, de plecare, şi, în acest timp, împreună cu căpitanul Mirabela Tănase, şefa resurselor umane şi ofiţerul de relaţii publice al batalionului, încerc o scurtă recapitulare: cu ce se ocupă militarii Batalionului 500 Sprijin?

Cu de toate, primesc răspunsul, simplu, după o perioadă scurtă de gândire. Încep să bănuiesc că ar putea fi un răspuns stabilit în vreo şedinţă de lucru, pentru că este uzitat des, de la comandant în jos. Dar, cunoscându-i, nici nu poţi să bagi mâna în foc că nu ar fi aşa.

Despre autor

Cornelia Mihăilă

Maiorul Cornelia-Gabriela Mihăilă este absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Hyperion” şi a studiilor universitare de masterat ale Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice a SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative). Domeniul său de interes este Chipul Frumos din omul înveşmântat sau nu în haină militară.

Lasă un comentariu