Puitorul de mine și plase Viceamiral Constantin Bălescu (PM-274), aflat la comanda Grupării Navale Permanente de Luptă Contra Minelor numărul 2 (SNMCMG -2, Standing NATO Mine Countermeasures Group 2), a terminat acţiunile în Marea Neagră şi a tranzitat Bosforul către Marea Egee.

Începutul lunii februarie a însemnat finalul misiunii dragorului maritim bulgăresc Priboy în gruparea navală NATO.  Echipajul acestuia a fost remarcat de comandantul grupării SNMCMG-2, căpitan-comandor Valentin Vlad, şi a fost apreciat pentru profesionalismul demonstrat.

Era noapte şi pe cer norii s-au dat la o parte, lăsând luna să se reverse în apa mării, aidoma unei fecioare ce îşi admira frumuseţea într-o oglindă uriaşă. Doar rimele unui poet ar fi putut reda starea de meditaţie care te-ndemna la visare în faţa nemărginirilor de dinainte. Luminile de marş ale navei erau aprinse, o treime din echipaj se afla în carturi – acolo unde prezenţa marinarilor este necesară pe mare, iar Puitorul de mine şi plase 274 Viceamiral Constantin Bălescu părea a poza pentru penelul unui pictor. Nimic din renumele capricioasei Mări Negre, ale cărei ape le-am părăsit de curând, nu se mai arăta. Am străbătut-o în formaţie de patru nave ale grupării SNMCMG-2 care au executat, pentru două săptămâni, antrenamente în comun, având fiecare, pe rând, conducerea serialelor de instruire.

O voce hotărâtă a spart feeria celor ce contemplau artistica imagine a nopţii: Aşa arată liniştea dinaintea furtunii! Era remarca aspirantului Răzvan Tătăruşanu, navigatorul navei-comandant a grupării SNMCMG-2, cel care a studiat prognoza meteo în amănunt. Orice călătorie, indiferent că te deplasezi în aer, pe uscat sau pe apă, presupune cunoaşterea condiţiilor meteorologice în care mergi. Pentru marinari este vital să cunoască prognoza, pentru a putea face faţă, după caz, vitregiilor mării. Avem aparatura necesară la bord prin care primim, în timp real, aceste prognoze meteo şi, astfel, putem să ne corectăm şi să planificăm drumul adecvat şi viteza de marş, a continuat aspirantul Tătăruşanu.

A doua zi, înainte de ivirea zorilor, se arăta în departare, pe malul european, farul Rumeli, la intrarea în Bosfor. Echipajul, chiar şi cel nedormit din cauza carturilor, a uitat de oboseală şi a asistat la un adevărat spectacol: intrarea, pentru prima dată, a PM 274 în strâmtoarea Bosfor, un canal natural de circa 32 de kilometri, cu o lăţime medie de 1,5 kilometri, ce uneşte Marea Neagră de Marea Marmara. Vreme de secole, strâmtoarea s-a bucurat de un rol primordial în navigaţia europeană, fiind considerată una din cele mai importante din lume şi nu doar pentru că era uşor de străbătut, cât pentru că separa două continente, Europa de Asia.

Asemănându-se mai mult cu un fluviu marin, prin numeroasele sale meandre, strâmtoarea Bosfor se încrucişează cu drumul rutier dintre Europa şi Asia de Sud-Vest, ambele reprezentând cele mai importante rute comerciale din istorie şi nu este de mirare de ce istoria acestor strâmtori a fost atât de plină de evenimente, de lupte şi conflicte generate de interesul de a le stapâni.

Deşi se lumina de zi, norii gri au creat un peisaj plumburiu care nu au avut puterea de a-i ştirbi Bosforului din frumuseţe. Apele calme şi blânde păreau a deschide o poartă bună la intrarea în strâmtoare a navelor din gruparea NATO care era compusă din Puitorul de mine şi plase Viceamiral Constantin Bălescu, vânătorul de mine german FGS Fulda şi cel turcesc TCG Akcay. Manevra de trecere prin strâmtoare a navei-comandant a fost executată de ofiţerii bordului, asistaţi de căpitan-comandorul Valentin Vlad, comandantul SNMCMG-2, care a fost prezent pe puntea de comandă împreună cu comandantul navei, căpitan-comandorul Daniel Gheorma.

Prezenţa comandantului grupării şi un sfat dat la momentul potrivit au inspirat încredere şi siguranţă tinerilor ofiţeri care manevrau nava cu precizie pe sub cele trei poduri intercontinentale dintre Europa şi Asia. Înaintam hotărâţi să cucerim Mediterana! Am trecut pe lângă un turn construit în mjlocul apei, despre care am aflat mai multe de la observatorul navei, caporalul Ionuţ Zahiu. Se numeşte Turnul Fecioarei, a spus Zahiu, construit pe o insuliţă stâncoasă, cam la 200 de metri în larg şi, conform legendei, în timpul epocii bizantine, un împărat ar fi zidit acel turn pentru a-şi închide fiica, dorind să o apere de ce îi fusese fetei prevestit de ursitoare. Legenda spune că un şarpe a ţâşnit din coşul cu mere adus de servitoare şi a muşcat-o pe tânăra prinţesă, împlinindu-se, astfel, profeţia, turnul fiind denumit Turnul Fecioarei. Astăzi, acesta serveşte drept cafenea.

Denumită de turci Çanakkale, iar în antichitate Hellespont, strâmtoarea Dardanele este una din cele două linii care leagă Anatolia de Europa şi Marea Mediterană de Marea Neagră, având o lungime de aproximativ 61 de kilometri şi o lăţime variabilă de la 1,2 la 6 kilometri. Deşi ceasul nu indica ora amiezii, eram la intrare în una din cele mai aglomerate strâmtori ale lumii, iar aspirantul Tătăruşanu consulta tot mai des informările meteo. Nu schiţa nici măcar un zâmbet, ceea ce nu putea presupune decât înrăutăţirea vremii şi, implicit, a apelor Mării Egee. Socoteam că doar Marea Neagră are renume de mare tumultoasă şi imprevizibilă.

Botezul Mării Egee a însemnat o apă învolburată, care a confirmat îngrijorarea din privirea navigatorului. Prin grija şefului de echipaj, maistrul militar principal Ştefan Niţu, şi a ajutoarelor acestuia, s-au pus în aplicare măsurile de amarare a tuturor obiectelor de la bordul navei. Desprins parcă din poeziile lui George Bacovia, văzduhul întuneca vizibilitatea, iar nava înfrunta valuri crescânde în înălţime printre legendarele insule ale mării ce păreau acum pribegi alungaţi de însuşi zeul Neptun. Cu cât se încăiera puitorul de mine, dincolo de miezul zilei, cu apele deja spumegânde ale Mării Egee, cu atât înaintam, de fapt, dincolo de pragurile istoriei şi geografiei, pe tărâmul legendei.

Am navigat către noapte ca într-o luptă a unui David de fier cu valurile unui Goliat, pe o mare de gradul patru, cu un vânt forţa patru şi o grindină care suna pe puntea navei asemenea unor rafale de mitralieră, scăzând aproape către zero vizibilitatea de navigaţie. Doctorul grupării, locotenent-colonelul Paul Dincă, a inspectat echipajul pentru a interveni cu un tratament împotriva răului de mare, iar la final a raportat comandantului grupării că starea de sănătate a personalului ambarcat este bună. Au urmat aproape 12 ore de navigaţie în condiţii grele, gradul mării a crescut în intensitate, ajungând până la cinci, iar vântul a continuat să bată în rafale, cu 36 m/s. Timonierul, maistrul militar clasa I Mitică Năstase şi aspirantul Adrian Mateiaşi, ofiţer de cart, au ţinut nava în siguranţă pe drumul ordonat, menţinându-şi poziţiile în comandă cu greu, datorită ruliului hotărât al puitorului.

Informările meteo nu au fost îmbucurătoare pentru orele care au urmat, iar comandantul grupării a primit răspuns favorabil la solicitările adresate autorităţilor turce şi elene pentru facilitarea tranzitului apelor teritoriale, comandantul navei a luat decizia de a întoarce puitorul către adăpostul oferit de insulele Lesbos și Chios. Luptând cu valurile care atacau geamurile comenzii şi vântul care părea să aibă şi el mai multe de împărţit cu vaporul, ne-am adăpostit și am stabilit legătura cu fregata germană FGS Mecklenburg-Vorpommern, nava ce face parte din gruparea navală SNMG-2 ce executa în zona în care ne aflam activităţi de combatere a migraţiei ilegale. Cu toată vremea nefavorabilă, carturile erau la post. S-au refăcut calculele de navigaţie la fiecare informare nouă a prognozei meteo. S-a căutat cel mai bun drum pentru navigaţia în siguranţă. La trei ceasuri trecute de miezul nopţii, am luat drum spre ultima etapă a marşului, portul Souda, din insula Creta, puitorul continuând să ţină piept provocatoarelor valuri ca un adevărat războinic.

Miezul zilei de joi, 6 februarie, ne-a găsit lângă ţărmul insulei Creta, osteniţi după o luptă cu o mare ce părea acum că îşi caută forţa pentru un nou atac. Adăpostite în baza militară din Souda, navele grupării NATO  şi-au refăcut plinurile pentru următoarea misiune. Aici, comandantul grupării SNMCMG-2, căpitan-comandorul Valentin Vlad, împreună cu comandanţii navelor, a vizitat comanda bazei navale şi autorităţile publice locale. De asemenea, oficialul român a avut întâlniri cu comandantul celeilalte grupări NATO, SNMG-2, contraamiral de flotilă Paolo Fantoni, şi a vizitat nava-comandant a grupării, fregata ITS Carabiniere. Luni dimineaţă, s-a ridicat iar ancora şi se vor continua activităţile specifice în Marea Egee.

• Căpitan Nicoleta Burlacu, Foto: Nicoleta Burlacu

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu