Ce ar putea avea în comun doi militari veniți în aceeași unitate militară din regala Curte de Argeș, la o diferență de 30 ani unul față de celălalt?

La 1 iunie 1969, Batalionul 33 Vânători de Munte Posada a fost înființată ca unitate militară specializată în lupta în teren muntos împădurit.

În cei 50 de ani care au trecut de atunci, batalionul a cunoscut schimbări majore, atât la nivelul statului de organizare, cât și al tipurilor de activități militare, mai ales în contextul operaționalizării unității, în 2006.

Militarii argeșeni au fost prezenți la exerciţiul multinaţional Saber Guardian 2019, desfășurat în poligonul de la Cincu.

Printre ei, l-am găsit și pe plutonierul-adjutant principal Marin Preda Madan. A prins 30 de ani din cei 50 de istorie ai acestui batalion, fiind militarul cu cea mai mare vechime din curtea vânătorilor de munte.

La terminarea școlii, în 1989, el a optat să fie repartizat în garnizoana Curtea de Argeș. Era al șaselea din promoție, grație seriozității sale și notelor obținute, așa încât a avut posibilitatea de a alege unde își va continua cariera militară. Doar primii opt aveau, atunci, această posibilitate.

Nu a stat pe gânduri și a ales Curtea de Argeș, vânătorii de munte. Este originar din Drăgășani și nu era departe de orașul regal de la poalele Carpaților, dar principala sa rațiune a fost aceea că  specialitatea vânătorilor de munte era considerată o armă de elită.

De mic am visat să lucrez în armată, mi-au plăcut haina și verdele ei. După stagiul militar obligatoriu, am lucrat o scurtă perioadă în civilie, dar m-am întors la centrul de recrutare, dornic de o carieră în acest domeniu. Așa am ajuns să fac școala militară de doi ani pentru subofițeri, atunci fiind o școală unificată, adică ofițeri și subofițeri, sub același acoperământ.

Plutonier-adjutant principal  Marin Preda Madan.
Foto: Vasile Găbrian

Prima funcție avută în acest batalion a fost aceea de plutonier de companie, administrator al bunurilor Companiei 2 vânători de munte.

A participat la toate momentele importante ale unității. În 2001, când batalionul a devenit Baza de instrucție a vânătorilor de munte, dar și atunci când brigada din aceeași cazarmă s-a desființat. La doar doi ani după acest moment, s-a revenit la batalion.

În 2006, subofițerul a participat și la procedurile de operaționalizare și certificare NATO, dar și la misiunile internaționale din teatrul de operații din Afganistan.

În 1989, la 23 de ani, tânărul subofițer pășea, pentru prima dată, pe poarta unității militare din Curtea de Argeș. Acum are 53 și poate pune egal între viața lui, ca om, soț, tată și viața de militar, vânător de munte, profesionist al armatei.

Acești 30 de ani au fost frumoși, cu momente bune și multă muncă necesară îndeplinirii atribuțiilor specifice hainei militare. Aș putea spune că această unitate militară îmi este a doua casă. Având în vedere vechimea pe care o am acum în această curte, pot deveni o emblemă a batalionului, spune subofițerul zâmbind modest.

Lucrurile sunt într-o continuă schimbare, dar ceva a rămas neschimbat – prezența subofițerului în rândurile militarilor argeșeni.

Dacă subofițerul cu cea mai mare vechime ne-a povestit cum au trecut anii peste haina lui de instrucție, am hotărât să vorbim și cu cel care este cel mai proaspăt angajat al batalionului de vânători de munte. Soldatul Ionel Niță are numai o lună de când a sosit în unitatea militarilor argeșeni.

Nu este pentru prima dată în această cazarmă, pentru că și-a îndeplinit stagiul militar aici, în 1992-1993, potrivit uzanțelor vremii. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă a fost amintirea anului petrecut la Curtea de Argeș, cu multele satisfacții, unde a întâlnit oameni care l-au ajutat în dificila perioadă a stagiului militar obligatoriu. În plus, este un om al locurilor și acesta a fost al doilea criteriu de alegere a garnizoanei unde să-și desfășoare activitatea militară.

Soldat Ionel Niță.
Foto: Vasile Găbrian

Deși a terminat școala în specializarea auto, aici s-a reîntors la prima dragoste – armamentul greu de infanterie, acum ocupând funcția de ochitor la aruncătorul de 82 mm.

Împlinesc, în acest an, în iulie, 47 de ani, dar mă consider încă tânăr, sunt o fire sportivă și îmi place alpinismul, iubesc să schiez și toate activitățile de instrucție îmi mențin un tonus sănătos și îmi conferă o energie pozitivă, spune soldatul.

Doi militari se întâlnesc la Curtea de Argeș pe drumul cavalerilor crestelor carpatine. Primul cu foarte multă experiență, iar celălalt cu o energie debordantă. Deși fac parte din generații diferite de militari și nu sunt în aceeași subunitate, au cu siguranță un lucru în comun, acela că fac echipă pentru îndeplinirea misiunilor atribuite Batalionului 33 Vânători de Munte Posada.

  • Plutonier Vasile Găbrian

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu