La 9 noiembrie 1919 lua ființă Asociația Amicală a Surdo-Muților din România, sub patronajul reginei Maria, aceasta fiind prima grupă a persoanelor cu deficiențe auditive din România. În comitetul de conducere se afla și prințul Henry Ghica, provenit din familia nobiliară Ghica. În preajma împlinirii centenarului de activitate neîntreruptă a Asociației Naționale a Surzilor din România, vă propunem o poveste prea puțin știută.

În anul 1977, la București, a avut loc o ediție a Jocurilor Mondiale ale Surzilor, competiție polisportivă dedicată persoanelor cu deficiențe de auz. La fotbal, sport-rege în programul competiției, naționala României a triumfat, cucerind singurul titlu mondial al unei echipe tricolore, în întreaga istorie. Finala România – Bulgaria s-a disputat în vara anului 1977, pe Stadionul Republicii din București, în fața a 25 000 de spectatori, iar România s-a impus cu 2-0, prin golurile centrului-atacant Alexandru Stan.

După acest succes, generalul Marin Dragnea, președinte pe atunci al Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport,  a dat dispoziție ca fiecărui jucător din lot să i se înmâneze o primă de 10 000 lei (echivalentul a cinci salarii). Jucătorii au fost trimiși, alături de familii, într-un sejur de 10 zile la Eforie Sud, de asemenea ca recompensă pentru titlul mondial. Consilier tehnic al echipei naționale a României, campioană mondială, a fost reputatul Coloman Braun Bogdan, primul antrenor al Stelei.

Garnitura-tip a naționalei tricolore a fost următoarea: Coț – Capră, Micloș, Cioc, Epure – Oprican, Dominte, Tîmplaru – Urzică, Manta și Stan. Portarul Ilie Coț a fost, ulterior, un apreciat arbitru de Divizia A, iar Valentin Micloș, care a jucat fundaș și la Steaua era legitimat la Steagul Roșu Brașov. Majoritatea componenților echipei erau hipoacuzici, deci aveau grade diferite de dizabilitate, însă aveau carnet medical care le permitea să joace într-o astfel de formație. Singurul dintre jucători care era surdo-mut se numea Dominte și evolua ca mijlocaș la CSM Pașcani, în Divizia C. Această formație venea după trei medalii balcanice la surzi, iar la precedentele Jocuri Mondiale obținuse locul 4 la Malmo (Suedia) în 1969, respectiv locul 3 la Belgrad (Iugoslavia) în 1973.

Despre autor

Cristian Frisk

Lasă un comentariu