Aflaţi pentru prima dată în decorul de iarnă oferit de tabăra de la Diham, printre căzăturile cu schiurile şi încălzitul la foc vânătoresc, trei cercetaşi pionieri au vorbit despre carierele lor într-o poveste.

Schiat, deminări, supravieţuire în trai izolat – instrucţia la munte nu lipseşte din programa pregătirii niciunui cercetaş. Altitudinea, traseele şi stratul consistent de zăpadă de la Diham fac speciale taberele de iarnă de aici. De ce? Aflăm de la trei cercetaşi de geniu, doi subofiţeri şi un gradat profesionist.

Sergentul-major Marian Alin Nastasia, subofiţer în Batalionul 3 Geniu General Constantin Poenaru, din Buzău, a îmbrăţişat, în urmă cu 10 ani, cariera armelor.

Sergent-major Marian Alin Nastasia.
Foto: Marius Lupu

Mi-a plăcut haina militară şi siguranţa pe care ţi-o oferă armata; este un job stabil, îşi explică alegerea Marian.

A fost întâi artilerist, soldat profesionist. După aceea, în urma pregătirii, a fost încadrat doi ani subofiţer de artilerie, la Medgidia, apoi s-a transferat la Buzău, mai aproape de casă.

Am făcut cursul de specializare în arma geniu şi acum sunt cercetaş de geniu, adaugă subofiţerul. Trecerea nu i s-a părut grea. Până la urmă, baza este aceeaşi. Mi-a plăcut artileria, pentru că, deşi nu erai în prima linie, susţineai armele luptătoare. Aşa că, nu era acelaşi risc, dar era acelaşi aport la efort, misiunea fiind la fel de importantă.

Pe de altă parte, subofiţerul spune că şi cercetaşii de geniu au plusurile lor.

Sunt echipe mai mici, poţi să modelezi mai uşor militarii din subordine. Ai tabere de munte, de apă etc., e altceva faţă de artilerie. Dacă îţi place acţiunea, alegerea inspirată este cercetarea de geniu. Chiar dacă şi condiţia fizică trebuie să fie mai bună, cu puţin antrenament n-ai de ce să-ţi faci probleme.

Foto: Marius Lupu

Prin nămeţii târzii din februarie, Marian comanda grupa de cercetare, la Diham. Bifa astfel a treia tabără de iarnă din cariera lui şi inaugura o nouă locaţie. Celelalte două, la care a participat, fuseseră la Soveja.

Altitudinea la Soveja este undeva sub 1.000 m, iar la Diham urcă la peste 1.300-1.400 m. Zăpadă ca aici (70-80 de centimetri) nu am mai întâlnit, spune, cu entuziasm, cercetaşul.

Din cele trei ateliere ale unei tabere de iarnă – schi, deminarea unei porţiuni de teren şi supravieţuirea în condiţii de trai izolat –, subofiţerul consideră că ultimul este cel mai dificil modul.

Nu este uşor să stai o noapte în frig, nedormit. Cu toate că ai program de somn, nu prea poţi să adormi. Frigul nu te lasă. Cea mai cruntă temperatură pe care am prins-o la acest modul a fost -23 ˚C. Ne construim adăposturi, facem focul şi încercăm să ne mişcăm cât mai mult, povesteşte subofiţerul.

Pe plan profesional, sergentul-major lasă cariera militară să curgă firesc. Însă, în plan personal, este hotărât să treacă la acţiune.

Sunt necăsătorit, dar am planuri. Sunt la vârsta la care trebuie să fac ceva. Are şi norocul să aibă alături o prietenă care îl înţelege, având în vedere că taberele şi misiunile curg nestingherite pe tot parcursul anului. Cea mai lungă tabără în care am fost a durat trei săptămâni, la Babadag. Dar prietena s-a obişnuit cu plecările mele.

Fruntaşul Valentin Mircea este cercetaş-pionier la Compania sprijin din Batalionul 72 Geniu, din Brăila, de aproape doi ani.

Fruntaș Valentin Mircea.
Foto: Marius Lupu

Tot de atunci sunt şi în armată. M-a atras cercetarea, îmi place să am misiuni, prefer acţiunea, dar şi că pot să mă simt soldat. În compania din care face parte, este printre cei mai tineri militari. Colectivul structurii este unul deosebit şi nu aş avea ce să le reproşez. Sunt oameni cu experienţă, am ce învăţa de la ei.

Înainte de a deveni militar, a fost fotbalist. Dar alt sport nu a încercat niciodată, până să îmbrace uniforma.

Anul acesta, este prima oară când am pus schiurile în picioare. Chiar mi-a plăcut. Am luat şi căzături… un număr cu două zerouri, dar asta mă ambiţionează. Aşa învăţ.

Anul trecut, a fost pe diferite braţe ale Dunării şi la două concursuri Roza Cercetaşilor, în vară şi în toamnă. Deşi a mai avut misiuni, în februarie, la Diham, a avut prima tabără de iarnă.

Tot pentru prima oară am cunoscut zona aceasta, traseele, toate punctele în care se face instrucţie şi sunt foarte entuziasmat. A avut ajutor la schi, un prieten care ştia şi l-a învăţat şi pe el. Simt că am progresat, am curaj să merg singur. Sunt tehnici pe care trebuie să le prinzi, apoi este uşor. Trebuie să ai încredere şi să nu stai încordat. Şi să îţi placă, explică fruntaşul.

Pe viitor, acesta ar vrea să ajungă în teatrul de operaţii.

Mi-aş dori o misiune în afară, dar aş vrea să fiu bine pregătit, acum nu mă simt la nivelul care să-mi permită să plec. Totodată, are în plan să meargă la cursul de formare a subofiţerilor organizat anul acesta. Aştept să fac doi ani de vechime şi să depun dosarul pentru admitere. Aş vrea să rămân la geniu sau să trec la comunicaţii. Mă mai gândesc…

Plutonierul Ştefan Lucian Andrei, mecanic-conductor tot la Compania sprijin din Batalionul 72 Geniu, şi-a început cariera militară tot ca gradat profesionist.

Plutonier Ștefan Lucian Andrei.
Foto: Marius Lupu

Sunt de 14 ani în armată. Aveam prieteni militari şi mi-a plăcut ceea ce auzeam de la ei. Am început la Batalionul 72 Geniu, din Brăila, caporal, în 2004, îşi aminteşte Ştefan. A fost caporal până în 2006, apoi a plecat la şcoala de subofiţeri, iar în 2007 a fost repartizat la Topraisar. Doi ani a stat acolo, la grupa de aprovizionare cu energie electrică. Brăilean fiind, în 2009 s-a întors la Batalionul 72 Geniu, ca subofiţer, pentru a fi mai aproape de soţie şi de casă, şi aici a rămas.

Îmi place foarte mult ceea ce fac, dar şi colectivul. Sunt într-o grupă mai restrânsă, sub zece  militari, şi suntem foarte uniţi. Îşi petrece zilele conducând utilaje, dar lucrează şi pe partea de reparaţii. Am condus şi am reparat ARO 243, autocamion DAC 665T, TAB de cercetare de geniu, enumeră plutonierul.

Are doar un an şi şase luni de când este şi cercetaş, aşa că anul acesta a mers pentru prima dată într-o tabără de iarnă. Recunoaşte că această experienţă l-a scos puţin din zona de confort.

În tabără, am fost încadrat pe funcţia de comandant de grupă. Patru militari am avut în subordine. Nu mai schiasem înainte. Este foarte frumos şi nu mi s-a apărut foarte greu, m-am acomodat repede.

De misiuni externe nu a avut parte încă, dar s-a antrenat de mai multe ori cu parteneri străini. De asemenea, a luat parte la exerciţii multinaţionale. Am avut misiuni la Cincu, la Borduşani şi am participat la exerciţiile Blonde Avalanche şi Saber Guardian.

Despre autor

Alina Crișan

Plutonierul Alina Crişan a absolvit Şcoala Militară de Muzică, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi Facultatea de Comunicare şi Jurnalism. Este preocupată de domeniul învăţământului militar şi realizatoare de emisiuni la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu