Soarele orbitor nu te lasă să vezi câțiva metri mai în față. Tot corpul îți este în alertă – pericolul morții pândește după fiecare colț de clădire prăfuită. Te orientezi greu în teren, sunetele puternice de elicopter și sirenele ascuțite te fac să-ți pierzi orice simț al realității.

Pentru câteva minute am simțit, alături de cursanții Centrului național militar de psihologie și sănătate comportamentală, amestecul de senzații, sentimente și trăiri care îl încearcă pe un militar în teatrul de operații, într-un perimetru ostil.

Colonel Vasile Marineanu.
Foto: Andreea Motoc

Cursul la care am asistat vorbește despre intervenții cognitiv-comportamentale în tratamentul psihologic al tulburării de stres posttraumatic, dar și al altor afecțiuni comorbide stresului posttraumatic, unul care vine la pachet cu anxietate, depresie, adicție (consum de alcool sau diferite substanțe).

Sintagma sănătate comportamentală vine tot în ideea reducerii stigmatizării, pentru că ne raportăm la comportament ca la un aspect al identității care poate fi schimbat. Depinde de om dacă vrea să-și îmbunătățească comportamentul, în timp ce eticheta de sănătate mintală este o pecete pusă pe om care se schimbă foarte greu. Cu toate acestea, apare o problemă falsă, pentru că niciodată militarii români, cu stres posttraumatic, n-au fost în pericol de a fi excluși din mediul militar, deoarece OUG nr. 82/2006 întotdeauna i-a protejat pe acești militari, păstrându-i în activitate.

– Colonel Vasile Marineanu, șeful Centrului național militar de psihologie și sănătate comportamentală

Toate acestea sunt mecanisme pentru a face față situației stresante, pe care persoana o retrăiește în permanență, în lipsa unui tratament adecvat.

Trauma este encodată senzorial, la nivelul cortexului inferior – persoana nu poate să proceseze informația conceptual, să o integreze în neocortex. Această situație duce la reactualizări involuntare a ceea ce s-a întâmplat pe timpul evenimentului respectiv, fapt ce generează stări emoționale negative.

Persoana retrăiește, în permanență, frica pe care a trăit-o în acele momente, fără să poată controla acest lucru, explică șeful centrului, colonelul Vasile Marineanu.

Foto: Andreea Motoc

Ultimul modul al acestui curs include un sistem de tratament psihologic prin realitate virtuală.

Încercăm să expunem pacientul nu la evenimentul traumatic, pentru că este aproape imposibil să reconstitui acele momente, ci la stimulii care sunt asociați și care par a fi asemănători, prin această nouă tehnologie.

Efortul de a oferi servicii psihologice de acest tip face parte dintr-un proces de operaționalizare al Centrului național militar de psihologie și sănătate comportamentală, început la 1 noiembrie 2018, când au fost create posturi de psihologi clinicieni operaționali – psihoterapeuți care furnizează servicii la nivel teritorial, unde se află persoanele care au nevoie de ajutor.

Ei sunt dislocați în spitalele militare din țară. Am încadrat doar o treime din aceste posturi, fiind funcții de militari, iar noi îi aducem din viața civilă, prin cursuri de formare pe filieră indirectă, spune colonelul Vasile Marineanu.

Cursul actual este susținut de Silviu Matu, lector universitar la Departamentul de psihologie clinică și psihoterapie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și membru al Asociației de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale.

Cursanții de acum sunt un grup foarte interesat și curios, au experiență; nu trebuie să reluăm noțiuni de bază, ci sunt interesați de concepte avansate. Toți știau despre această tehnologie, cum se folosește, dar nu mai lucraseră cu ea.

Lectorul universitar clujean face o descriere a echipamentului, care este format dintr-un computer performant și o pereche de ochelari de realitate virtuală, cu un senzor numit head tracker, ce detectează orice mișcare atunci când îți rotești capul.

Practic, mai mult decât rezoluția imaginilor contează faptul că te poți mișca și orienta în mediul de realitate virtuală și că acesta răspunde la mișcările tale, aducându-te cât mai aproape de realitate.

Foto: Andreea Motoc

Din punct de vedere grafic, seamănă cu un joc video, însă are și o interfață pentru clinician, care îi permite acestuia să dețină controlul asupra a tot ceea ce se întâmplă acolo.

Poți controla sunetele, poți folosi anumite mirosuri, și toate aceste unelte le poți folosi într-un cabinet, simulând condițiile care au declanșat problema pacientului tău.

Elementul cheie al intervenției este ideea de a te expune la un mediu similar cu mediul operațional, să retrăiești trauma respectivă, în ideea de a o reprocesa.

Ceea ce înseamnă, de fapt, capacitatea de a te raporta diferit la ea, să înțelegi că tot ce s-a întâmplat în trecut nu se mai întâmplă în prezent și să rupi legătura dintre trecut și stimulii din prezent, care să nu-ți mai activeze răspunsul acela de frică, de panică, pe care l-ai învățat pe timpul evenimentului traumatic.

În prezent, centrul are doar un echipament de realitate virtuală, achiziționat la începutul acestui an, și, momentan, poate fi utilizat doar de psihologii centrului, pentru personalul militar din zonă.

În rândul militarilor, stigmatizarea celor cu probleme psihologice este mai mare decât în viața civilă, pentru că vine în contradicție cu imaginea că militarul este un luptător, un curajos. Însă, trăirea unor sentimente de anxietate, specifice acestui tip de tulburări, îi reduce stima de sine.

Ei se simt invalidați în toate trăirile lor, apărând întrebarea față de terapeut – Tu de unde știi, că n-ai fost acolo?

Acest echipament îl aduce mult mai aproape de realitatea unui teatru de operații.

Am încercat, pentru reducerea stigmatizării, ca o bună parte a funcțiilor de psiholog să fie de militar și să fi avut experiența unui teatru de operații, pentru a crește încrederea militarului față de terapeut, mai spune colonelul Marineanu.

Căpitanul Lorina Ariton.
Foto: Andreea Motoc

Cursanții actuali sunt tineri psihologi, ofițeri pe filieră indirectă, veniți anul acesta din promoție. La nivel de pregătire profesională, au studii complete, atestate de liberă practică și ani de experiență în domeniu.

Căpitanul Lorina Ariton este psiholog în centru din toamna anului trecut. Ca psiholog lucrează de opt ani.

Este foarte important să te specializezi constant. Apar mereu studii noi, se fac multe cercetări și este important să fii la zi cu tot ceea ce este în domeniu, pentru a putea oferi servicii de calitate pacienților.

Despre cursul la care a participat și noul echipament de realitate virtuală, aceasta consideră că echipamentul nu oferă o tehnică psihologică nouă, ci este doar un ajutor care aplică tehnicile de expunere prelungită sau tehnici din terapia cognitiv-comportamentală.

Cursul mi-a plăcut foarte mult și a adus ceva nou în partea practică, prin utilizarea echipamentului, dar și prin faptul că au fost mai multe ședințe acordate tulburării de stres posttraumatic.

Sublocotenent Ioana Ștefana Frunză.
Foto: Andreea Motoc

Sublocotenentul Ioana Ștefana Frunză este ofițer specialist în biroul de prevenție și recuperare stres operațional și traumatic, iar cursul la care a participat i s-a părut ceva inedit, cu toate că citise studii despre beneficiile unui astfel de echipament, despre ceea ce implică, însă acum a avut ocazia de a vedea și cum funcționează.

Sper ca, pe viitor, cât mai mulți militari întorși din teatrele de operații, care suferă de stres posttraumatic, să beneficieze de terapie cu ajutorul acestei noi tehnologii. Este o metodă foarte eficientă, având în vedere că totul se întâmplă într-un cabinet, fiind un mod mai rapid și mai eficient ca militarul să-și accepte trecutul și să funcționeze normal, așa cum se întâmpla înainte de a pleca în misiune. 

 

Despre autor

Andreea Motoc

Lasă un comentariu