Interviu realizat cu Prof. univ. dr. Ioan Bondrea, rectorul Universității Lucian Blaga din Sibiu.

Domnule rector, în Sibiu este o colaborare admirabilă între universitatea pe care o conduceți și Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, un exemplu pentru foarte multe alte orașe universitare. Numeroase evenimente au fost organizate împreună, proiecte universitare de înalt nivel academic au fost puse în faptă printr-o cooperare strânsă. Care sunt principalele repere ale acesteia?

Se împlinesc deja șapte ani de când avem această colaborare, un parteneriat solid, născut din dorința de a spijini comunitatea sibiană. Sibiu este un oraș universitar, iar acest statut se câștigă greu și are o importanță deosebită. Am hotărât, împreună cu generalul de brigadă Ghiță Bârsan, să facem ceea ce este necesar pentru comunitate.

Am ieșit în fața comunității sibiene, cu studenții noștri, am organizat împreună, în Piața Mare, în acest amfiteatru imens al orașului, și începutul anului universitar, și cursurile festive, și ceremoniile de absolvire. Studenții sunt bucuroși să se regăsească în această aulă improvizată din mijlocul comunității, iar orașul simte că mediul universitar îi restituie, cu generozitate, investiția.

Colaborăm, de asemenea, în ceea ce privește schimbul de mobilități de profesori, în special din zona tehnică, de la Facultatea de Inginerie, dar și de la Facultatea de Științe Economice, profesori care susțin cursuri în cadrul Academiei Forțelor Terestre.

Sunt cadre didactice din AFT care și-au susținut tezele de doctorat în universitatea noastră. Organizăm împreună conferințe științifice, activități culturale și sportive, în așa fel încât am devenit parte integrantă din peisajul sibian, o comunitate academică solidă și performantă. Mă bucur că acest parteneriat trăiește, fiindcă am contribuit semnificativ, atât eu, cât și generalul Bârsan, la soliditatea sa.

 

Se împlinesc, la 1 octombrie, 50 de ani de la crearea Universității Lucian Blaga. În spațiul universitar, o jumătate de veac nu e prea mult, dar știu cum arăta universitatea în anii ’90 și văd schimbările majore petrecute în numai 30 de ani.

50 de ani, așa cum ați spus, pentru o viață de om înseamnă ceva, pentru o instituție academică, dacă ne gândim chiar la propriile noastre instituții academice tradiționale din Iași, Cluj și București, e puțin. Dar e o cifră, zic eu, de maturitate pentru Universitatea Lucian Blaga din Sibiu care este, astăzi, o universitate bine văzută atât în plan național, cât și internațional.

Trebuie să le mulțumesc acelora care, de-a lungul anilor,  au dezvoltat și consolidat această universitate – cadre didactice, studenți, angajații instituției – pentru că nu e ușor să păstrezi o anumită ștachetă a calității și profesionalismului, mai ales în ziua de astăzi, când, știm bine, lucrurile nu stau întotdeauna așa cum ne-am dori în sistemul de educație.

Lipsa predictibilității, schimbările foarte dese, încercările de a aduce reforme dintr-o parte și alta bulversează sistemul de educație. Dar universitatea e recunoscută deja în anumite clasamente, pentru că ne-am ocupat de zona de internaționalizare a universității, prin parteneriate cu alte instituții de profil din lume, avem foarte multe mobilități, schimburi, proiecte internaționale, ceea ce face să fim prezenți în circuitul internațional academic valoros.

În plan intern, în evaluarea care se face la sfârșitul fiecărui an, ne situăm pe pozițiile 7-8 în clasamentul universităților românești.

Pe de altă parte, orașele în care există universitate se dezvoltă altfel. Am încercat și cred că am reușit ca universitatea să fie un motor de dezvoltare a comunității sibiene.

Proiectele majore ale comunității au fost formulate prin universitate, noi fiind inițiatori sau parteneri, fie că vorbim de capitala cultural-europeană, de festivalul internațional de teatru, fie de implicarea în proiectul de regiune gastronomică europeană sau summitul liderilor UE, recent încheiat la Sibiu.

Este o universitate complexă, avem nouă facultăți, deci acoperim domeniile tehnic, medical, juridic, social-economic, umanist, acoperim întreaga plajă de programe și discipline, iar acest fapt ne permite să avem mai multe direcții de colaborare. Avem o foarte bună colaborare cu autoritățile locale în ceea ce înseamnă dezvoltarea platformei industriale în Sibiu.

E o platformă industrială puternică aici, formată nu doar companii care sunt în zona de producție, ci și în zona de cercetare-dezvoltare. Prin parteneriatele și colaborările cu acestea, s-au dezvoltat facultățile de inginerie și științe economice, în ceea ce privește baza materială, infrastructura didactică și de cercetare, realizându-se și formarea în comun a absolvenților noștri, prin adaptarea unor programe opționale în planurile de învățământ prin internship-urile în cadrul companiilor respective, astfel încât să avem, așa cum se spune, un câștig autentic de ambele părți.

 

Ce anume individualizează Universitatea Lucian Blaga în raport cu celelalte universități din România? În afara criteriului regional, de ce ar alege un tânăr universitatea sibiană?

Sunt foarte multe argumente și chiar pentru admitere le oferim sloganul nostru: Fii smart și vino la ULBS! În primul rând, un candidat vine într-o universitate știindu-i poziția națională sau internațională în ceea ce privește performanța academică, științifică.

Dar sunt atâtea alte lucruri care, în viața de student, contează. Mediul social, de pildă. Sibiul are multe oferte în plan socio-cultural. Apoi, căminele noastre sunt foarte bine dotate și puse la punct, iar la cantină se mănâncă excepțional. Eu merg cu orice invitat al meu din străinătate la cantină pentru că avem niște bucătărese excepționale.

Foarte mulți studenți se gândesc la viitorul lor profesional și aleg să muncească part-time în diferite companii sau instituții din Sibiu, pentru că șansa de a fi angajați după ce își termină studiile este foarte mare.

Avem studenți din toate zonele țării, așadar nu putem spune că sunt numai sibieni sau din Vâlcea. Am fost implicați într-un proiect major – Erasmus Mundus – fiind singura universitate din România, la acel moment, parte din acest program, finanțat de Comunitatea Europeană. Veneau studenți, pe bani europeni, la master, la licență, la doctorate, mai ales din zona Asiei.

Apoi, suntem universitatea care a avut înființat primul institut Confucius în România. Sunt parteneriate solide pe zona academică și de schimburi cu China, cu America Latină, cu Statele Unite ale Americii, cu Europa.

E un schimb major în zona de mobilități, cadre didactice și studenți, pentru că eu îmi doresc ca ei să învețe aici, să studieze și în străinătate și să se întoarcă pentru a schimba ceea ce este de schimbat.

Îi întreb: dacă vreți ca sistemul de învățământ să se schimbe – și îmi doresc și eu acest lucru – cine să-l schimbe? Tot voi. Cei care studiați trebuie să vă întoarceți. Haideți înapoi, le spun, să facem un sistem de învățământ așa cum e în străinătate, cum l-ați văzut voi!

Eu mi-aș dori să-i pot trimite pe toți în străinătate, prin programul Erasmus plus. Și în privința fondurilor pentru acest program de mobilități suntem în topul universităților  din  România. Numai în ultimele două-trei luni am trimis aproximativ 400 de studenți în străinătate. Îmi doresc ca studenții noștri să vadă ce se întâmplă în alte universități din lume, ca ei să știe ce trebuie schimbat. Chiar dacă, uneori, par mai interesați de drepturi și mai puțin de obligații.

 

Ce v-ați propus să faceți când ați preluat mandatul de rector? Cum s-a schimbat univesitatea în acest mandat?

Sunt la finele celui de-al doilea mandat – în 2012 am preluat primul mandat, iar înainte am fost decan al Facultății de inginerie pentru un mandat. Am avut o primă problemă în zona de management, fiindcă eu, inginer, la conducerea unei universități eterogene, aveam de-a face cu juriști, teologi, medici, filosofi, istorici…

Lucrurile nu au fost chiar atât de simple și am avut un an o inițiativă pe care am numit-o Dialogurile ULBS. Am pus colectivele să se prezinte unele în fața altora. Pentru că e foarte simplu, când nu te cunoști, să spui că unii nu fac nimic. Am încercat să îi aduc mai aproape, să se cunoască între ei. Acesta a fost începtutul. Și nu a fost unul rău!

Mi-am propus să modernizăm infrastructura. Birocrația, lipsa de responsabilitate a unor oameni puși în diferite poziții nu ne-au permis întotdeauna să facem ceea ce ne-am dorit. Am reușit, pe baza unor contracte și proiecte finanțate din fonduri europene, să aducem echipamente și tehnologie.

Avem în derulare, în acest moment, proiecte finanțate din fonduri europene de aproape 23 de milioane de euro. A crescut foarte mult zona de cercetare și de producție științifică.

Așadar, a crescut vizibilitatea universității și pe plan național, și pe plan internațional, și suntem onorați să fie alături de noi, la împlinirea unei jumătăți de veac de la înființarea universității, aproape toți rectorii din țară, rectori și președinți de la universități prestigioase din străinătate, astfel încât să putem face împreună un bilanț al celor cincizeci de ani.

 

Ce ați fi făcut altfel?

În ceea ce privește infrastructura, aș fi vrut să fie altfel. Am încercat să păstrez banii rămași, de la an la an, pentru că e bine să fii cumpătat. Sigur, unii și-ar fi dorit fondurile pentru a cumpăra orice.

De pildă, clădirea rectoratului a trebuit să fie cumpărată. Și aici e o problemă pe care am pus-o, de multe ori, atât în fața mediului administrativ, cât și a celui academic. Am cumpărat o clădire pe strada Banatului, am cumpărat o clădire a unei facultăți.

Dacă nu investeam acești bani în clădiri, puteam să-i folosim în dotările laboratoarelor, în echipamente de cercetare. Nu poți să rămâi cu 1.000 de studenți în stradă, pentru că ți-a fost retrocedată clădirea. În zona asta sunt nemulțumit. Tot ceea ce a depins de noi, am făcut! Dar ceea ce depinde de alții, din păcate, nu s-a rezolvat.

Știm bine că, în privința infrastructurii, nu stăm bine nici pe plan național. Mai mult, Sibiu este un oraș istoric, vechi. Clădirile în care funcționăm sunt istorice, sunt dificil de întreținut, deoarece trebuie să le păstrezi aura istorică. Visăm cu toții, și eu visez: unele lucruri sperăm să se transforme în realitate, la altele continuăm să visăm…

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu