Dacă aș fi vrut să dau un titlu de tip clickbait acestui articol, i-aș fi spus, probabil, România cedează din teritoriu! Nu o să vă vină să credeți!

Dar oricât de tentat aș fi, prefer să vi-l prezint cu onestitate pe Dumitru Andreescu, specialist al Direcției Hidrografice Maritime (DHM), care parcurge, în fiecare an, litoralul, de la un capăt la celălalt, pe jos sau călărind un ATV. Iar rezultatele muncii sale oferă o imagine asupra evoluției liniei apei Mării Negre, la țărmul românesc.

Vă mărturisesc încă de la început că echipa de tineri din care face parte Dumitru m-a cucerit în urmă cu câțiva ani, când am întâlnit-o pentru prima dată. Acești hidrografi și topogeodezi entuziaști nu par a veni la serviciu la DHM, ci mai degrabă la locul unde își pot vedea liniștiți de pasiunile lor.

Asemenea colegilor mei pe care îi aud adesea vorbind despre cei mai buni parametri pentru obținerea unei fotografii, de pildă, așa discută specialiștii Direcției despre cercetările și descoperirile pe care le realizează în apele Mării Negre. Neținând cont de orele lucrate peste program ori de weekendurile în care munca le răpește timpul destinat familiilor. Așadar, Dumitru este membrul unui grup ușor atipic, cu oameni norocoși a căror pasiune comună coincide cu profesia.

Deși acum face parte din categoria personalului civil contractual, prima sa funcție în cadrul Direcției a fost de șofer, având gradul de caporal.

Îi duceam pe colegii mei la măsurători și, acolo unde aveau nevoie, le mai dădeam o mână de ajutor, povestește Andreescu. Cu timpul, a furat meserie și a decis să demisioneze, pentru a se reangaja la aceeași instituție pe o funcție civilă de specialist la centrul de cercetare topogeodezică.

Parcursul pe care l-a avut până în prezent în carieră poate fi un model pentru cei care folosesc des expresia eu nu pot sau cred că statutul de soldat/gradat profesionist nu permite dezvoltarea profesională.

În ultimii șase ani, Mitică a absolvit Facultatea de Geografie din București și un masterat în sisteme informaționale geografice, urmând să se înscrie la unul dintre programele de doctorat conexe domeniului său de activitate. Iar în ceea ce privește jobul pe care îl are, spune doar atât: Acesta este visul pe care-l trăiesc! Îmi doresc să ies la pensie făcând asta!

Misiunea lui anuală este să măsoare linia apei mării, de la Vama Veche la Sulina, pentru actualizarea hărților de navigație. Aceasta începe de obicei în luna aprilie, înainte de deschiderea sezonului estival, în zona Constanței, continuând mai târziu cu segmentul dintre Vama Veche și Eforie Nord. În iulie, îl găsim la Sfântu Gheorghe și Sulina, iar în septembrie, la Gura Portiței.

Observând doar localitățile în care își desfășoară activitatea, am putea spune că în sezonul cald Dumitru Andreescu este într-un concediu continuu, însă lucrurile nu stau deloc așa.

Sunt foarte multe fenomene, majoritatea de eroziune, care modifică simțitor linia apei de la an la an, spune acesta. Prima porțiune este mai simplă pentru că este posibilă deplasarea cu ATV-ul, iar aproape un sfert din linie este formată din diguri artificiale care nu se modifică.

Dar măsurătorile pe celelalte porțiuni pot fi dificile, pentru că accesul călare nu este posibil peste tot, iar prezența turiștilor în perioada verii modifică programul său de lucru.

Anual, Dumitru realizează 210 seturi de fotografii, din același punct, pentru a se observa diferențele. Anul acesta a realizat, în premieră, un studiu al evoluției liniei apei, din care reies câteva concluzii interesante.

Până la construirea barajelor Porțile de Fier, partea de nord a litoralului se modifica mult din cauza aluviunilor din Deltă. Apoi a început eroziunea masivă. În trecut, sedimentele aduse de curenți ajungeau până aproape de Eforie, însă acum, din cauza unui dig construit în larg, la aproximativ 8 km de Năvodari, acestea nu mai ajung pe litoral. În schimb, calitatea plajelor de la Vadu și Corbu se datorează aceluiași dig care deviază sedimentele spre zona de nord, la limita de sud a Deltei Dunării.

Furtunile reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai eroziunii, în consecință progno­zele evoluției apei sunt destul de greu de realizat. Trendul este totuși de eroziune, adică Marea Neagră fură, anual, din teritoriul României. Sunt totuși câteva zone cu acumulări, cel mai nou pământ românesc fiind o insulă în formare, în Baia Musura.

Tot din studiul realizat de specialistul DHM reiese că insula Sacalin a devenit de curând peninsulă, unindu-se cu uscatul. Iar peste câțiva ani, aceasta va forma un lac, pentru că și celălalt capăt al peninsulei se întinde către litoral.

La sud de portul Constanța, nu se poate vorbi decât de eroziune. Marea mănâncă din plaje, dar și din faleze. Așadar, sunt șanse foarte mari ca în următorii 20 de ani să rămânem fără plaje în sudul litoralului. Autoritățile au încercat să aducă nisip în anumite zone, dar acesta este de proastă calitate, iar soluția este ineficientă, fără construirea unor diguri similare celui de la Năvodari.

În schimb, plaje ca la Gura Portiței, Vadu sau Sfântu Gheorghe nu găsești nici în Mediterană, crede Dumitru Andreescu.

Misiunile sale din nordul litoralului sunt cele care îi vor rămâne fără îndoială în memorie pentru totdeauna. Acolo a întâlnit șacali, șerpi, vidre, mistreți și chiar tauri sălbăticiți. De pildă, în urmă cu doi ani, la nord de Gura Portiței, erau porțiuni unde stuful ajungea până în apă, iar pentru a realiza măsurătorile era necesară intrarea în desiș.

Aveam căștile pe urechi, ascultam muzică și îmi vedeam de aparatele mele. Deodată, am ridicat privirea și m-am trezit cu o turmă de mistreți. Am luat-o la fugă și vreo două ore nu mi-am revenit din șoc.

Vara trecută, pe insula Sacalin, într-o zonă îngustă, înconjurată de apă, a avut loc o întâlnire de gradul trei. Dumitru, însoțit de colegul său, căpitanul Florin Constantinoiu, au dat nas în nas cu un taur, care, în alte condiții, s-ar fi speriat și ar fi fugit. Dar cum limba de pământ nu oferea prea mult spațiu de manevră, masculul încornorat a pornit direct spre ei, ca într-o veritabilă coridă.

Așa că, în doar câteva secunde, cei doi toreadori de ocazie erau în apă cu aparatura deasupra capului, lăsându-i loc taurului să-și vadă de drumul său.

Întâmplările de povestit nepoților și munca desfășurată pe teren nu reprezintă nici jumătate din activitatea lui Dumitru Andreescu. Informațiile strânse în lunile de măsurători sunt apoi introduse într-o bază de date, analizate și interpretate, pentru crearea unor hărți cât mai precise. Iar toate acestea la un loc formează, pentru el, visul pe care-l trăiește.

Despre autor

Marius Mocanu

Lasă un comentariu