Fermierii spanioli din regiunea Andaluzia sunt îngrijoraţi că nu vor găsi muncitori zilieri care să le culeagă căpşunile. Cererea de muncitori zilieri este foarte mare în zonă, oficiul local al forţelor de muncă anunţând că există 10.000 de posturi disponibile pentru muncă temporară în agricultură.

Până acum, doar 600 de oameni au depus cereri de angajare, în ciuda faptului că numai în provincia Huelva sunt înregistraţi 9.000 de şomeri, toţi proveniţi din agricultură. În urmă cu trei decenii, zilierii andaluzieni mergeau, în fiecare sezon, la cules de căpşuni în Huelva. Unii veneau chiar din alte provincii pentru a acoperi deficitul de forţă de muncă. Pretenţiile salariale ale localnicilor au crescut odată cu trecerea timpului iar, mai târziu, forţa de muncă locală a fost înlocuită cu muncitori zilieri aduşi din România, Polonia sau Maroc.

În prezent, s-a ajuns în situaţia în care nici măcar muncitorii străini din aceste ţări nu mai sunt interesaţi de locurile de muncă din agricultură, considerând că salariile sunt mult prea mici comparativ cu munca prestată. Pentru campania de recoltare din acest an, fermele de căpşuni, de afine și citrice din toată Spania ar avea nevoie  de aproximativ 90.000 de muncitori, însă, după prima etapă a proceselor de recrutare, s-au înregistrat mai puţin de 1.000 de cereri.

Organizaţiile sindicale din zonă spun că interesul slab arătat de lucrătorii locali este o consecinţă directă a practicilor abuzive ale fermierilor. Zilierii nu sunt mulţumiţi de banii primiţi, oferta salarială nefiind destul de atractivă. În plus, angajatorii nu respectă contractele colective de muncă.

Fermierii plătesc salarii cu mult sub cele incluse în contractul colectiv de muncă pe ramură, muncind chiar şi zile în plus care nu sunt remunerate. Conform actualului contract colectiv de muncă valabil în agricultură, la nivel naţional, ziua de lucru este plătită cu sume între 42,02 şi 43,81 de euro.

Sindicatele acuză şi faptul că multor angajaţi temporar nu li se plătesc asigurări sociale şi de sănătate, iar, în cazul în care aceştia suferă accidente de muncă, nu pot obţine concedii medicale. Astfel, oamenii aleg un loc de muncă în agricultură doar în situaţii-limită, când nu găsesc altceva în alte domenii ale economiei.

Pe de altă parte, reprezentanţii patronatelor agricole spun că este intolerabil ca angajatorii să fie nevoiţi să caute forţă de muncă în afara graniţelor ţării, în special în Maroc. Patronatele spun că guvernul nu încurajează munca şi căutarea activă a unui job, preferând să susţină o societate subvenţionată.

Momentan, guvernul spaniol a autorizat un contingent de 19.000 de lucrători zilieri din Maroc.

Revenind la muncitorii români care, cândva, reprezentau principala mână de lucru pentru fermierii spanioli, mulţi dintre aceştia au revenit în România unde au înfiinţat propriile ferme de căpşuni. Experienţa din teren i-a ajutat pe mulţi să se familiarizeze cu domeniul, acumulând cunoştinţe legate de tehnologia de cultură, selecţia soiurilor sau modul de desfacere a produselor.

Un exemplu, din multitudinea de cazuri reflectate pe larg în presă, este cel al soţilor Frimu, Elena şi Traian, doi mehedinţeni care au muncit din greu în provincia spaniolă Huelva, încă din anul 2000. El a lucrat pe un utilaj, iar ea a fost şefa echipei de culegătoare. În 2014, s-au întors acasă cu 3.500 de euro, investindu-i pe toţi în cultura de căpşuni şi afine. Experienţa acumulată în afara ţării a fost hotărâtoare în deschiderea afacerii.

Despre autor

Liviu Anghel

Lasă un comentariu