Dacă ar fi să facem un top al celor mai ciudate nume de localități din țara noastră, alături de Băicoi, Udați-Mânzu şi Mierleştii de Sus, s-ar afla, cu siguranță, şi Slobozia. Însă acest municipiu, spre deosebire de celelalte, găzduieşte şi o unitate militară, pe care am vizitat-o şi noi.

Ni se întâmplă des, în unitățile militare prin care ajungem noi, jurnaliștii militari, să ne lovim de concepții precum nu vă spun ce probleme avem noi la serviciu, pentru că nu dă bine și oricum nu le publicați.

Sigur, Trustul de Presă al MApN nu este un Zid al plângerii, căruia trebuie să-i povestiți, ca la duhovnic, doar necazurile, ci și părțile bune. Da, instituție de presă departamentală, dar onestitatea jurnalistică este obligatorie.

Le-am spus aceste lucruri și militarilor din Batalionul 113 Artilerie Bărăganul, din Slobozia, înainte să îmi încep documentarea pentru articolul pe care îl citiți acum. Nu vă închipuiți că am ajuns acolo pentru a descoperi nedescoperitul sau pentru a găsi subiecte de cancan specifice presei autohtone, ci doar pentru că niciun coleg de-al meu nu a mai ajuns în garnizoană de multă vreme.

Și lucrurile s-au schimbat mult, între timp. În general, când un jurnalist ajunge într-un loc, este agitație mare, întrucât trebuie să dea bine. Și nu mă refer aici doar la presa militară.

Impresia pe care am avut-o când am intrat în cazarma de la Slobozia a fost că agitația reprezintă o stare de normalitate și, ușor stânjenit, simțeam că încurc bunul mers al lucrurilor.

Suntem foarte puține cadre militare în această unitate și, de aceea, timpul este foarte prețios pentru noi, îmi explică locotenent-colonelul Florin Sîrbu, comandantul batalionului. Nu exagera deloc când spunea că sunt foarte puțini, deoarece militarii pe care îi conduce duc prin cumul cel puțin încă o funcție.

Astfel există posibilitatea ca, din lipsă de personal, un plutonier, de pildă, să fie, în același timp, locțiitor al comandantului de secție de obuziere, comandant de secție, dar și de baterie. Am dat exemplul subofițerului pentru că această categorie de personal este mai numeroasă în unitatea ialomițeană, în comparație cu a ofiţerilor, care însumează doi ofițeri superiori și patru sublocotenenți.

Foto: Marius Mocanu

Slobozia nu este deloc o garnizoană atractivă. Sunt foarte puține cadre militare care lucrează la unitate și locuiesc în împrejurimi. Cei mai mulți ajung aici în urma repartițiilor și, în câțiva ani, se retrag către localitățile de domiciliu, precizează locotenent-colonelul Sîrbu.

Acesta este și cazul sergentului-major Lucian Dumitrescu, care își dorește să ajungă la una dintre unitățile militare din Caracal.

Cu toate acestea, activitatea din batalion nu diferă cu nimic de cele din alte unități. Ba chiar mai mult, artileriști de aici au fost remarcați de eșaloanele superioare, pentru modul în care își îndeplinesc misiunile.

Încercăm să ne împărțim sarcinile, astfel încât să reușim să facem instrucție, să întreținem cazarma și să executăm întocmai misiunile primite, punctează subofițerul de comandă, plutonier-adjutant principal Ionel Bălan.

De la el am mai aflat că întreținerea cazarmei chiar le dă bătăi de cap, deoarece în aceeași curte a mai fost un regiment de artilerie, care, între timp, s-a desființat. Astfel au rămas în întreținerea lor câteva hectare bune depământ militar.

Imaginați-vă că dacă ne apucăm de tuns iarba dintr-un capăt, până ajungem la final, în locul inițial este la fel de mare ca la început. Asta ne ocupă o bună parte din timp, pentru că suntem puțini, iar cazarma este foarte mare, adaugă subofițerul.

În ceea ce îi privește pe soldații și gradații profesioniști, situația este mai simplă. Mulți dintre ei sunt din județul Ialomița, iar acest lucru le convine de minune, deoarece nu trebuie să plătească chirii, care sunt destul de mari, deși municipiul Slobozia este mic și fără posibilități de dezvoltare.

Cât despre avansare în carieră… nu îmi doresc să trec în corpul subofițerilor, deoarece salariile sunt cam la fel cu ale noastre, responsabilitățile ar fi mult mai mari, în perioada cursului de specializare aș sta departe de familie și aș pierde și la salariu, în condițiile în care am de plătit rate, precizează caporalul Raul Modoran.

Interesat fiind de situația salarizării, i-am cerut lămuriri comandantului unității. Mi-a dat exemplul unui subofițer din subordinea sa, cu o experiență de peste zece ani în armată și care duce prin cumul mai multe funcții, remunerat cu un singur leu mai mult decât un soldat angajat în unitate la începutul anului. Ca să nu mai spunem de un sergent-major, care, în comparaţie cu același soldat, a primit cu 150 de lei mai puţin.

Evident că nu am părăsit Batalionul 113 Artilerie fără să-i văd pe militari în acțiune pe terenul de instrucție. Și, ca artilerist, vă spun că se mișcau excelent sau, ca să folosesc o sintagmă utilizată în meseria traiectoriilor precise, zbârnâiau pe lângă piese. Misiunile de foc curgeau, țevile se mișcau, ochitorii introduceau corecții, totul era ca la carte, până la părăsirea poziției de tragere, când cele trei piese ale secției nu puteau pleca simultan, pentru că unitatea are doar două camioane funcționale.

Avem trei DAC-uri 6×6, însă unul dintre ele este la reparații, explică locotenent-colonelul Sîrbu. Noi reușim să executăm instrucția până la nivelul secției de tragere. Mai departe nu putem trece pentru că nu avem comandanți de baterie încadrați pe funcții, adaugă acesta.

Artileriștii slobozeni execută trageri de luptă în fiecare an.

Când vine vorba de instrucție, nu facem rabat de la calitate. Noi scoatem maximum din ceea ce avem și, spre norocul meu, am în subordine oameni devotați meseriei lor, a spus comandantul unității și… nu a fost doar o simplă declarație.

Am aflat de la colegii acestuia că unii vin la serviciu chiar și în zilele de concediu pentru a rezolva diferite sarcini sau că, în perioada iernii, când vântul suflă cu putere în Bărăgan, iar autoritățile sunt mereu luate prin surprindere, militarii dorm în unitate și nu lângă familiile lor, tocmai pentru a fi pregătiți oricând să intervină.

Recunosc, cu așa camarazi și eu m-aș mândri. Iar în timp ce părăsesc unitatea ialomițeană, mă gândesc cum ar fi dacă toate funcțiile libere s-ar încadra cu militari asemeni acestora. Ar zbârnâi artileria!

Despre autor

Marius Mocanu

2 comentarii

  • Daca la nivel salarial nu se lucrează stai liniștit niciodată in viata ta de jurnalist nu ai sa gasesti unitate militară încadrată 100%.uni vin alti pleacă.o să mai vorbim dupa 15 iunie 2017 e un termen limita ptr multi SGP

Lasă un comentariu