În Baza Aeriană Kandahar, de patru luni, își execută misiunile militarii Batalionului 495 Protecția Forței Vulturii Negri. Aici, în teatrul de operații din Afganistan, nicio zi nu seamănă cu cealaltă, nu rare fiind momentele când ai impresia că ai ajuns la capătul lumii, de unde speranța a plecat de mult, iar bunăstarea pare să fi abandonat cu totul acest loc.

Militarii români dislocați în această zonă de conflict se confruntă, zi de zi, cu situații diverse: de la copiii desculți, care aleargă spre tine să le dai o doză de suc sau o sticlă cu apă, la provocările plantate pe rutele de acces, care pot pune în pericol atât viața militarilor, cât și a civililor afgani.

Locotenentul Ionuț-Mădălin Vasile se află la prima sa misiune în teatrul de operații din Afganistan. Este comandantul companiei întâi Arrows. Se consideră norocos că are în subordine profesioniști, militari pentru care teatrul de operații nu mai reprezintă o necunoscută.

Să fii comandant de companie implică o mare responsabilitate, aceea de a te asigura că toți camarazii tăi știu ce au de făcut, de a te asigura că gradul de instruire și disciplină sunt la cel mai înalt nivel. Toate acestea conduc la îndeplinirea cu profesionalism a tuturor misiunilor și la atingerea obiectivului de a ne întoarce sănătoși. Cu această ocazie, le mulțumesc tuturor pentru înțelegerea și sprijinul acordat. Sunt mândru de militarii din subordine deoarece au înțeles că doar printr-un efort colectiv putem executa această misiune cu succes și fără incidente, povestește locotenentul Ionuț-Mădălin Vasile.

Pentru locotenentul Alexandru Dascălu, cele patru luni trăite în Baza Aeriană Kandahar au trecut repede. Își amintește de primul contact cu Afganistanul: Au trecut deja patru luni de la prima dimineață petrecută aici, în Afganistan, dimineață în care, la 7.30 erau deja 35 de grade Celsius, iar umbra o găseai numai în amintiri. Acomodarea cu interiorul bazei a fost trecută în plan secund, pentru că misiunile plutonului aveau să se desfășoare în afara bazei.

În scurt timp, locotenentul a început să cunoască mai bine rutele din aria de responsabilitate decât căile către diferitele facilități din bază. Consideră că misiunile din perioada predării-primirii responsabilităților au fost mai simple decât ce urma să vină. Spun asta pentru că mă aflam în spatele comandantului de pluton care urma să-și încheie misiunea, iar singura mea responsabilitate reală era să încep să cunosc rutele și modul de lucru cu autoritățile și populația locală.

A trecut predarea autorității și m-am văzut în fața faptului împlinit de a ieși în arie cu plutonul pe care îl comand, fără sprijinul comandantului de pluton pe care îl schimbasem. Aveam o multitudine de întrebări la care singur trebuia să găsesc răspuns. Misiunile au început să curgă, deja mă obișnuisem cu paleta redusă de culori din arie. Mai greu a fost să mă acomodez cu felul în care trăiesc localnicii, care în majoritate sunt desculți și aleargă după patrulă pentru a primi o ciocolată sau o doză de suc, își amintește Dascălu.

Când sunt 35-40 de grade Celsius  și îi vezi desculți, începi să-ți amintești de copilărie, dar, când iarna începe să-și spună cuvântul și frigul este din ce în ce mai prezent, amintirile te părăsesc și te cuprinde un sentiment de neputință, spune, cu tristețe în glas, locotenentul. De fiecare dată când iese în arie, are un cadou cât de mic pentru copiii afgani. Reușește astfel să le aducă mici bucurii acestor copii fără copilărie.

Și locotenentul Dascălu are subordonați care nu sunt la prima misiune, iar experiența lor își spune cuvântul. Experiența celor care nu sunt la prima misiune într-un teatru de operații și devotamentul celor care sunt la prima misiune, asemenea mie, au făcut ca plutonul trei să execute misiunile cu profesionalism și, de fiecare dată, să vină la bază în efectiv complet, adaugă locotenentul.

Militarii companiei întâi Arrows s-au remarcat prin descoperirea unor dispozitive explozive improvizate care puteau distruge, la propriu, vieți. Despre această perioadă sunt multe de povestit, multe momente de amintit, dar o să închei prin a transmite un gând de bine și de apreciere către militarii din subordine, transmite locotenentul Alexandru Dascălu.

Sergentul-major Cosmin Zaharia, comandant al grupei a doua din cadrul plutonului patru este la prima misiune în teatrul de operații din Afganistan. Și-a dorit această experiență, recunoaște că este greu, dar, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face la fel. Reușita misiunilor îndeplinite ne oferă siguranța de care avem nevoie, iar pentru mine a fi comandant de grupă înseamnă o responsabilitate pe care mi-o asum cu mândrie, spune Zaharia.

Sergentul-major Cosmin Zaharia vorbește, entuziasmat, despre rolul său în cadrul companiei. La primirea misiunii, un comandant de grupă trebuie să se transpună în locul fiecărui militar din subordine pentru a ști cum să prezinte misiunea. Un comandant de grupă trebuie să fie un exemplu demn de urmat, să evalueze fiecare militar, analizând capacitatea profesională a fiecăruia. După această analiză, poate să repartizeze sarcinile fiecărui militar. Trebuie să fii mereu ancorat în realitate, iar lucrul în echipă este primordial în grupa mea, adaugă sergentul-major.

Cosmin Zaharia dezvăluie și unul din secretele entuziasmului său, spunând că a ales cariera militară pentru că este o tradiție de familie pe care a reușit să o ducă mai departe și de care spune că este mândru. Familia mi-a fost alături tot timpul, m-a înțeles și m-a sprijinit, concluzionează el.

Pentru caporalul clasa a III-a Octavian Nicușor Nefliu, pistolar, misiunea din Baza Aeriană Kandahar este diferită, chiar dacă este pentru a doua oară în teatrul de operații Afganistan. Prima misiune am executat-o în 2011, în funcția de servant la mitralieră cu același batalion, în provincia Zabul. Fiecare misiune este diferită, având provocările ei, dar, cu voință și disciplină, reușim să le ducem la bun sfârșit, povestește Octavian Nefliu, adăugând că, la prima misiune din 2011, nu știa dacă va face față încercărilor care vor apărea. Ca mitralior, aveam primul contact cu exteriorul, iar acest fapt mi-a pus pe umeri responsabilitatea de a-mi proteja colegii debarcați la cercetare, completează Nefliu.

Experiența dobândită în trecut mi-a ușurat modul de a privi teatrul de operații din Afganistan. Avem moralul foarte ridicat, afirmă caporalul Nefliu, cu o siguranță în glas pe care numai la profesioniști o întâlnești. Pentru el, misiunea a trecut repede, iar nu peste mult timp se va revedea cu cei dragi. Ei sunt doar o parte din militarii companiei întâi Arrows. Sunt, așa cum spun și ei, mai mult decât colegi, sunt prieteni, iar în puținele momente de răgaz sunt soții, copiii și tații celor de acasă, la care se gândesc cu drag și cărora le fac o promisiune solemnă: vom veni înapoi cu toții!

• Locotenent Gabriel Chiriloiu, Foto: plutonier-major Marius Galanton.

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu