Academia Tehnică Militară şi Universitatea Politehnica din Bucureşti au participat la un schimb de experienţă care s-a lăsat cu mituri spulberate şi prietenii.

Ca student militar, nu ai ocazia să trăieşti o studenţie civilă. Participarea la cursuri nu este benevolă, programul este organizat la minut, plecările din instituţii sunt aprobate (sau nu) de superiori. Peste toate acestea se adaugă portul zilnic al uniformei, specificitatea învăţământului militar cu toate cursurile de specialitate, module de pregătire militară şi aşa mai departe.

Ca student civil, parcă este greu să concepi că trebuie să fii prezent la fiecare curs, că programul nu ţi-l faci tu aşa cum doreşti, că nu poţi pleca oricând şi oriunde sau că te poţi îmbrăca la ore în funcţie de starea de spirit. Din cele două situaţii rezumate mai sus s-a născut ideea unor schimburi de experienţă.

Cu un an în urmă trocul de studenţi s-a făcut cu Academia de Poliţie. Anul acesta s-a dorit să se încerce aceeaşi activitate, însă cu oameni complet străini de un astfel de sistem, şi aşa a apărut schimbul de experienţă dintre Academia Tehnică Militară şi Universitatea Politehnică din Bucureşti.

Studenţii militari au avut ocazia să guste puţin din dulcea studenţie civilă, iar studenţii civili au avut ocazia să vadă cu ochii lor, nu din auzite, ce înseamnă o instituţie militară de învăţământ superior.

Aşadar, membrii Asociaţiei Studenţilor din Academia Tehnică Militară şi-au suflecat mânecile, au întocmit documente și  au reușit să demareze proiectul, sprijiniţi de cadrele militare şi de profesori.

Ana Maria Avram este studentă la Universitatea Politehnica din Bucureşti, la Facultatea de Automatică şi Calculatoare. Alegerea facultăţii a fost o consecinţă directă a aplecării sale asupra materiilor reale, matematica şi informatica.

 

Ana Maria Avram - Foto: Cornelia Bădin.

Ana Maria Avram – Foto: Cornelia Bădin.

Oare ce observă un student civil la primul contact cu o academie militară?

În prima secundă în care am intrat am văzut că se făcea raportul şi mi s-a părut interesant, pentru că la noi niciodată nu se strâng atât de mulţi oameni care să stea toţi în acelaşi loc. De obicei, fiecare stă cu grupul lui. Aici, văzându-i pe toţi drepţi şi în formaţie, păreau o unitate, un întreg, spune Ana Maria.

Adevărul este că mediul cazon are talentul de a uni oameni, din toate părţile ţării, şi de a-i transforma într-un tot unitar.

În ATM, Ana Maria a participat la cursurile de criptografie, reţelistică şi limbaje formale. Toate cursurile la care am fost aici au un echivalent la mine la facultate. Practic sunt aceleaşi cursuri, doar că le facem într-o altă ordine.

Cea mai mare curiozitate a fost să aflu cum percepe un student civil un curs într-o academie militară şi care sunt diferenţele. Cea mai mare diferenţă şi prima pe care ar remarca-o este prezenţa la cursuri. Dacă la o facultate civilă nu eşti obligat să participi, în academie treaba stă într-un mod total opus.

Deşi s-a aflat în sânul colegilor îmbrăcaţi în uniformă, Ana Maria nu s-ar vedea student militar. Lucrul care sperie cel mai mult este ierarhia, gradele, superiorii care au o anumită putere asupra ta.

La seminare şi laboratoare avem laboranţi care sunt în anul trei, care sunt practic colegi cu noi, nu neapărat profesori. Te simţi mai apropiat de ei şi simţi că te înţeleg altfel.

Oare nu o fi copleşitor, pentru o persoană străină de armată, să se trezească într-o mare de uniforme?

Pentru mine nu a fost nimic copleşitor. Am avut uniforme inclusiv în şcoala generală şi nu pot spune că uniforma este un lucru rău. Consider că este chiar foarte importantă, mai ales într-o instituţie militară, în care este nevoie să îi deosebeşti pe militari de ceilalţi.

Trăgând o linie după o activitate de acest gen, cu ce pleacă fiecare în suflet? Nu neapărat cu privire la tot ceea ce ţine de cursuri, ci în general.

Am învăţat că nu este atât de rău cum credeam noi. Într-adevăr, este un program mai restrictiv, dar nu mai văd studenţii din Academia Tehnică Militară atât de diferiţi de noi.

Studentul caporal Cătălin Tabără este în anul doi la Academia Tehnică Militară.

Student caporal Cătălin Tabără. Foto: Cornelia Bădin

Student caporal Cătălin Tabără. Foto: Cornelia Bădin

Este membru al Asociaţiei Studenţilor din Academia Tehnică Militară şi a putut să dea câteva informaţii din culise:

Am vrut să vadă și colegii noștri civili cum este viaţa de student militar, viaţă care, din fericire, numai este ca acum câţiva ani, pentru că armata a trecut prin schimbări majore.

Din fericire, în demersurile pentru acest proiect, studenţii au avut parte de sprijin:

Cu toţii au fost foarte încântaţi şi chiar ne-au încurajat să continuăm cu astfel de activităţi, deoarece ne permit să vedem cum se desfăşoară lucrurile în afara academiei şi poate chiar să aducem anumite idei aici.

Primul contact dintre cele două entităţi, studenţi militari versus studenţi civili, a fost plin de aşteptări şi de emoţii:

Am încercat să fim cât mai prietenoşi, iar colegii civili au fost integraţi cu uşurinţă. Evident, cei care nu ştiau de proiect mai întrebau pe ici, pe acolo, ce-i cu oamenii aceia care nu poartă uniformă, însă după ce au aflat exact ce se petrece s-au comportat exemplar.

Şi studenţii militari au fost încântaţi să petreacă timp în Universitatea Politehnica şi, de ce nu, să aducă cu ei şi câteva schimbări, mai ales în ceea ce priveşte programul şi prezenţele la cursuri. Orice experienţă de acest gen este benefică, deoarece vine cu un suflu nou, în special asupra mentalităţii.

Partea cea mai frumoasă, totuşi, a fost că fiecare participant la schimbul de experienţă îşi iubeşte, în continuare, statutul. Nimeni nu îşi pune la îndoială alegerile făcute. Confirmă faptul că au de învăţat de la ceilalţi, însă studenţii militari nu ar renunţa la uniformă şi nici nu regretă faptul că au îmbrăcat-o din prima clipă.

Singurul regret pe care îl am este că nu mă pot întâlni zilnic cu foştii colegi din liceu, studenţi civili. În rest, sunt bucuros că am ales Academia Tehnică Militară, spune Cătălin.

Paralela dintre cei doi studenţi arată cu uşurinţă faptul că, indiferent de portul uniformei şi de mersul în cadenţă, cu toţii sunt la fel. Cu toţii muncesc pentru ţelurile pe care şi le-au propus. Activităţile de acest gen dintre instituţiile militare şi cele civile ar trebui aplaudate, încurajate şi repetate, pentru că de oriunde se învaţă câte ceva, iar cei tineri învaţă cel mai uşor, tot de la cei tineri.

 

Despre autor

Cornelia Dumitru

Locotenentul Cornelia Dumitru a absolvit Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Domeniile sale de interes sunt învăţământul militar şi fenomenul cultural militar. Realizează corespondenţe pentru postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu