[decembrie 1916]

Parcă  văd înaintea ochilor figurile (elevilor școlii) rebegite de frig, cei mai mulți subțirel îmbrăcați, aproape toți desculți; încinși cu centiroane peste hainele civile și cu armele purtate pe umăr, din lipsă de curele pentru armă.

Astfel se prezintă noii noștri elevi, din care mulți, foarte mulți, sunt singuri de tot în lume, căci de familiile lor, rămase în teritoriul ocupat, nu mai știu nimic. Colo departe, unde acum tronează dușmanul, cum or mai fi trăind, sau or fi murit… cei scumpi ai lor!? Cine știe!…

Când trebuie să meargă la masă e un nou chin. Din cauza lipsei de veselă și cazane pentru întregul efectiv, elevii trebuie să mănânce în două serii. Cei din prima serie nu se mai satură, iar cei din seria a 2-a, mănâncă mai totdeauna mâncarea rece.

Afară de aceasta spălatul tacâmurilor și castroanelor se face de elevi pe serii…Dar ce să mai vorbesc!… În sala de mese, e tot așa de frig ca și afară.

De fapt, luptă și ei mai mult cu tinerețea, iar munca încordată din tot timpul zilei îi face să aștepte orele de masă ca niște lupi flămânzi. Cu toate aceste greutăți și lipsuri, ce bătaie pe locuri, ce luptă încordată pentru a rămâne în școală! Chiar cei cardiaci, debili sau cu alte defecte se roagă să fie primiți. În cele din urmă se formează o companie aparte numai cu ei, urmând ca la terminarea școlii să fie întrebuințați numai în birouri, la serviciile auxiliare.

Locotenent-colonel Sterea Costescu, Din carnetul unui căpitan. Însemnări şi amintiri din Răsboiul pentru întregirea neamului (1 august 1916 – 1 aprilie 1917), Focşani, 1927, p. 196-197

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu