Îi vedeți zilnic opera, dar cel mai probabil nu o asociați cu numele lui. Ansamblul monumental din fața Universității Naționale de Apărare Carol I este și creația sa.Marius Butunoiu a fost, mai bine de 30 de ani, șeful Studioului de Arte Plastice al Armatei și a fost evocat miercuri, 23 octombrie, la Muzeul Militar Naţional Ferdinand I, cu prilejul vernisării expoziției omagiale Marius Butunoiu –100 de ani de la naştere, 20 de ani de la trecerea sa în nefiinţă.

În pavilionul central al muzeului, a fost amenajată o expoziţie de fotografie, cuprinzând cele mai reprezentative opere ale sculptorului. Pe lângă fotografii, participanţii la eveniment au putut admira şi câteva sculpturi realizate de regretatul artist plastic.

Astfel, aceştia au putut vedea un bust al lui Ştefan cel Mare, o reprezentare în miniatură a statuii lui Mihai Viteazul, un bust al colonelului Pârvu Boerescu, comandant în Primul Război Mondial, şi o sculptură numită Marinar al Armatei RPR.

Născut la 22 octombrie 1919, absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Geniu, încorporat în 1944 şi căzut prizonier în URSS, a avut şansa să fie printre cei care s-au reîntors în ţară, în 1945. Marius Butunoiu a fost şeful Studioului de Arte Plastice al Armatei între 1945-1977, fiind trecut în rezervă cu gradul de colonel.

Valentin Tănase, șeful Studioului de Arte Plastice al Armatei, a precizat că Marius Butunoiu a fost unul dintre cei mai importanţi artişti plastici din a doua jumătate a veacului al XX-lea. Date biografice, precum şi informaţii despre momentele care au marcat cariera şi viaţa sculptorului Butunoiu au fost expuse, în deschidere, de directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei.

La eveniment au participat locțiitorul comandantului Comandamentului Logistic Întrunit, general de brigadă Ionel Cristea, colonelul Cristian Dorca, directorul Cercului Militar Naţional, colonelul Constantin Lupu, directorul Muzeului Militar Național Ferdinand I, cadre militare în activitate, rezervă și retragere, colaboratori, dar şi artiști ai Studioului de Arte Plastice al Armatei, precum şi alţi iubitori de artă.

Marius Butunoiu şi-a dovedit, încă de tânăr, capacităţile sale creatoare şi talentul înnăscut, a spus Valentin Tănase, vorbind despre începuturile carierei lui Marius Butunoiu. Una dintre primele lucrări pe care le-a realizat a fost bustul domnitorului Ioan Vodă cel Viteaz, cunoscut şi ca Ioan Vodă cel Cumplit sau Ioan Vodă Armeanul.

Bustul lui Ioan Vodă cel Viteaz.

Bustul a impresionat, încă de la început, prin expresivitatea deosebită a figurii, prin profunzimea introspecţiei psihologice, devenind, practic, efigia în care este văzută şi interpretată astăzi personalitatea lui Ioan Vodă cel Viteaz.

Directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei a subliniat că sculptorul Butunoiu a reuşit să facă o adevărată incursiune culturală în întreaga istorie a neamului românesc, prin operele pe care le-a realizat.

A început cu precursorii, cu Bogdan I, întemeietorul Moldovei, Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti, continuând cu Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Ștefan cel Mare şi Mihai Viteazul, eroul său de suflet, unificatorul, reprezentat atât în busturi, cât şi în alte sculpturi. Au urmat Alexandru Ioan Cuza şi Dimitrie Cantemir, o statuie impresionantă a acestuia poate cea mai frumoasă reprezentare culturală a domnitorului moldovean aflându-se şi astăzi la Colegiu Militar de la Breaza, instituţie de învăţământ care îi poartă numele, a precizat Valentin Tănase.

Sculptorul Butunoiu nu s-a limitat doar la efigii şi busturi, el fiind un artist care vedea lucrurile în amploare, în dezvoltare. Marius Butunoiu este autorul a numeroase şi impozante monumente de interes public care se află astăzi în locuri cu rezonanţă istorică de pe tot cuprinsul ţării.

A fost primul autor român al unei statui ecvestre realizată la noi, cea a generalului Aleksandr Suvorov, inaugurată în 1959, în localitatea Dumbrăveni din judeţul Vrancea, a mai spus Tănase, care a ţinut să puncteze evenimentele care au stat în spatele realizării acestei opere. El a gândit-o atunci, în acei ani, ca o statuie a lui Ştefan cel Mare, dar, pe atunci, ţara noastră era influenţaţă de ideologia comunistă de tip sovietic. Pentru a obţine fondurile și aprobările necesare realizării acestui monument, a trebuit să schimbe efigia lui Ştefan cel Mare cu cea a generalului Suvorov. Şi-a luat revanşa peste aproape două decenii, realizând o a doua ecvestră, la fel de impunătoare, cea a lui Mihai Viteazul, aflată la Cluj-Napoca, a spus Valentin Tănase.

La eveniment a participat şi fiul celui omagiat, medicul Cătălin Butunoiu, care locuieşte în SUA, din 1991. Acesta a menţinut interesul audienţei cu câteva detalii mai puţin cunoscute din viaţa tatălui său.

Tatăl meu a închinat mamei sale statuia lui Mihai Viteazul de la Cluj-Napoca, dorind ca aceasta să fie un omagiu etern celei care i-a dat viaţă şi care l-a părăsit prematur, decedând când acesta avea doar trei ani, îşi aminteşte Cătălin Butunoiu.Acesta a mai spus că tatăl său a crescut printre fraţi şi surori mult mai mari decât el ca vârstă, astfel că aceştia nu îi dădeau prea multă atenţie.

Îmi amintesc, cu tristeţe, cum îmi povestea despre unchiul său, generalul Andrei Butunoiu, care nu-l primea în casă decât pe uşa de serviciu şi nu-i dădea voie să stea decât în bucătărie. Copilăria nu i-a fost fericită, dar, în schimb, a fost înzestrat cu o imaginaţie bogată, care l-a ajutat adesea să evadeze din lumea tristă a realităţilor cotidiene, şi-a amintit Cătălin Butunoiu.

O întâmplare amuzantă pe care tatăl său i-a povestit-o arată că acesta dispunea de o imaginaţie debordantă, pentru el neexistând bariere geografice când venea vorba de călătorii în lumea largă.

La vârsta de 7-8 ani, pe vremea când locuia cu bunicul meu la
Sighişoara, a construit o plută, împreună cu unul dintre prietenii lui, şi, pe ascuns, şi-au pus în gând să plece într-o expediţie
în Africa. Amândoi şi-au făcut câte o bocceluţă, urmând să pornească în mult visata călătorie. Prietenul tatei s-a răzgândit în ultimul moment, de frică să nu fie prins şi pedepsit de părinţi, a povestit, vizibil emoţionat, fiul sculptorului.

Viteaz şi neînfricat, Marius, cel călător cu gândul, a plecat pe apele Târnavei. După vreo două ore, expediţia a eşuat brusc, atunci când căpitanul a fost capturat şi aspru pedepsit de tatăl său. Spunând acestea, Cătălin Butunoiu a expus şi alte momente care au marcat existenţa părintelui său.

În anii uceniciei, o întâmplare i-a schimbat cursul vieţii, îşi continuă istorisirea fiul sculptorului. Într-o zi, meşterul l-a trimis să repare instalaţia casei unei familii înstărite din Bucureşti. Văzându-l cum se chinuia să repare vasul de WC, un membru al familiei respective s-a apropiat de el şi, cu milă în privire, i-a întins câţiva bănuţi. Tata mi-a spus că acea experienţă a avut un rol important în transformarea sa. Atunci s-a hotărât să se ducă la tatăl lui, cerându-i să îl lase să se înscrie din nou la şcoală. A reluat cursurile liceului, absolvind ca şef de promoţie, a încheiat Cătălin Butunoiu.

Evenimentul a fost marcat şi de oficierea unei slujbe religioase de pomenire, precum şi de proiecţia unui film biografic.

• Foto: Eugen Mihai

Despre autor

Marius Bâtcă

Lasă un comentariu