Arma condeiului

Simțim în lumi diferite

Când o să scrieți și voi realitatea?, este întrebarea pe care o aud de peste 15 ani, formulată în diverse moduri. Fie că sunt la o petrecere ori mă întâlnesc întâmplător cu un fost coleg, cu un superior în grad ori cine știe în ce conjunctură vine vorba despre presa militară, se găsește cineva care ține cu tot dinadinsul să-mi vorbească despre meseria mea, despre cum ar trebui să arate produsele noastre și cam ce ar însemna realitatea pe care ar trebui să o surprindem. În linii mari, sfaturile vin de multe ori în acord cu filosofia presei comerciale, spectaculare, în goană după rating facil, după succes și efecte imediate, care surprinde cu preponderență negativul, făcând apel la emoțiile primare.

Totuși, trebuie să recunosc, realitatea este un fenomen care m-a preocupat dintotdeauna, în diferite forme și etape ale existenței mele. Chiar așa, m-am întrebat, când vom scrie realitatea? Și cum vom face asta?Apoi, ca să scrii despre ea, ar trebui mai întâi să o definești. Și cum ai putea-o defini mai bine decât înțelegând că este o construcție subiectivă, care depinde de mai mulți factori? Este lesne de înțeles de ce ni s-a spus dintotdeauna că vom vedea altfel lucrurile când vom fi mai mari, când vom avea mai multă experiență, mai multe studii, copii, nepoți, permis de conducere, serviciu etc.?

Am priceput relativ repede, în urma abundenței de sfaturi primite, cele mai multe fără să le fi cerut, că realitatea ar fi, în primul rând, o chestiune de percepție, surprinsă atât de profund chiar și de înțelepciunea populară: găina vecinului este întotdeauna mai grasă. Așadar, să nu ne mirăm că munca unora este întotdeauna mai simplă decât a noastră, că echipamentul lor este mai bun, pensionarii unor categorii sau națiuni sunt mai fericiți decât ai altora și, dacă tot am adus vorba despre fericire, să nu ne mirăm că în țările unde sondajele măsoară cel mai înalt grad de fericire, acesta este proporțional cu rata suicidului.

Relevant pentru exemplificarea reacției diferite la același stimul și a percepției realității în funcție de experiențele anterioare mi se pare Experimentul Berkeley: un om ține o mână sub un jet fierbinte de apă și cealaltă sub un jet de apă rece. Ambele mâini se introduc apoi într-un vas cu apă la temperatura camerei. Subiectul implicat va simți rece la mâna care a fost sub jetul de apă fierbinte și cald la mâna care a fost sub jetul de apă rece. Cum este, până la urmă, apa? Rece, așa cum o simte mâna dreaptă, sau caldă, așa cum simte stânga? Poftim de scrie despre realitate! A cui realitate? A mâinii care a înghețat ori a celei care a stat la căldură? A copilului care consideră că injecția pe care a primit-o este un lucru cât se poate de rău sau a medicului care privește problema în ansamblu, convins fiind că un mic rău, o durere precum cea cauzată de înțepătură și introducerea serului va avea efecte benefice în timp? A cercetătorului care invocă date concrete, studii, cercetări validate în ani întregi sau a conspiraționistului de serviciu, care știe că toate aceste studii, statistici, rezultate sunt plătite de cine trebuie, că vaccinurile provoacă oricum autism, că medicamentele vor să ne omoare iar lumea se sfârșește, desigur, ca urmare a comploturilor unui grup mic, dar compact, de oameni malefici?

Mijloacele moderne de comunicare furnizează fiecărui utilizator, într-un flux fără precedent, prin algoritmi specifici, intuitivi, cantitatea și genul de informații așteptat, întărindu-i convingerile, care chiar acestea se îndreaptă pe o pistă falsă, pentru că informațiile cunoscute sunt mai ușor de acceptat și de crezut.

În rest, întrebările prietenilor, polemica și nu puținele încurajări de a continua ceea ce fac, primite de-a lungul carierei de jurnalist militar, se dovedesc tot mai utile. M-au îndemnat să mă apropii mai mult de înțelegerea unui lucru simplu și vechi de când lumea, conturat de Walter Lippmann acum o sută de ani: Trăim în aceeași lume, dar simțim în lumi diferite.

Cu siguranță amicii, indiferent de ocazie, vor reproșa în continuare, prietenește și fără urmă de vreo îndoială, că voi, ăia de la presa militară, nu scrieți realitatea! E foarte bine că nu o facem. Nici măcar nu o credem. Pentru că nu există (în realitate).

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu