Paul Pop este student caporal la Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă din Brașov, viitor pilot pe elicopter, absolvent de Conservator și parașutist. Și pare că nimic nu îl împiedică să-și urmeze visurile mai vechi sau mai noi.

Uneori, pe rețelele sociale, suntem asaltați de citate motivaționale, care mai de care mai pompoase. Unul dintre cele mai haioase este atribuit unui anume Dorel, șofer pe buldozer: orice ți s-ar întâmpla în viață, important este să treci peste! Am întâlnit, recent, un tânăr militar care pare să fi luat în serios vorbele filosofului de șantier. Un fel de Hopa Mitică umanizat, capabil să transforme obstacolele în oportunități.

Vă propun să facem o călătorie în timp, începând cu anul 2000 și să pătrundem în casa unei familii din Oradea, în care tatăl este pasionat de muzică și cântă la acordeon. I se pare firesc să-i pună vioara în mână fiului său, în vârstă de șapte ani, trimițându-l apoi să învețe mânuirea arcușului cu un profesor. Astfel se creează o relație destul de strânsă între micul violonist și instrumentul său.

Studentul caporal Paul Pop împreună cu Ennio Morricone

Paul Pop, influențat de familie, se împrietenește și mai bine cu armonia sunetelor câțiva ani mai târziu, când începe să studieze pianul. Am putea spune că viitorul său este scris pe linii de portativ și că așa începe cariera unui tânăr muzician.

Și totul decurge normal până la finalul ciclului gimnazial, când descoperă că îi place să deseneze, iar vioara începea să devină din ce în ce mai  țâfnoasă, întrucât pentru a suna mai bine cerea mult studiu. Așa că îi zâmbește frumos muzicii și decide să se despartă prietenește de ea. Un fel de adio, dar rămâi cu mine, deoarece, chiar dacă alege să studieze arhitectura în perioada liceului, cântă în diferite coruri bisericești.

Dacă ar fi să-i dăm un nume inamicului monotoniei, ar trebui să-i spunem Paul Pop! Se apropie examenul de bacalaureat, iar elevii claselor a XII-a sunt stresați și cuprinși de emoții. Emoțiile lui sunt și mai mari, dar nu pentru că urmează să-și testeze cunoștințele, ci pentru că se află în fața trapei deschise a unui avion, cu o parașută în spate, gata să sară de la câteva sute de metri altitudine.

Dădeam o probă la Bac, apoi fugeam să sar. Exista și posibilitatea să nu pot termina toate probele, în cazul în care m-aș fi accidentat, dar erau niște riscuri pe care mi le-am asumat, își amintește acum Paul.

Aeroclubul României îi oferă posibilitatea de a deveni parașutist, iar el nu o ratează, chiar dacă unii îi spun că își pune în pericol viitorul.

Următorul punct de cotitură din sinuosul traseu care alternează artele cu adrenalina este alegerea unei facultăți. Iar cum Universitatea din Oradea nu are locuri pentru viitori arhitecți, așa cum era firesc, tânărul Pop alege să meargă la examenul de admitere de la Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu.

Dar soarta (prin lipsa cunoștințelor de psihologie) îi spune nu-i momentul acum! și îl poziționează sub linia dintre admiși și neadmiși. Revine la Oradea, unde își depune dosarul la două facultăți: de muzică și inginerie economică în domeniul electricității (două domenii conexe).

Student caporal Paul Pop.
Foto: Marius Mocanu

Și cum prima dragoste nu se uită niciodată, intră la Conservator, la specialitatea Pedagogie muzicală… al doilea! Se alătură corului Filarmonicii din Oradea, alături de care concertează pe marile scene ale Europei cu mari artiști precum Ennio Morricone și cântă în alte formații corale, cu care ajunge să susțină spectacole chiar și în Statele Unite ale Americii.

Experiența americană îl determină să revină în SUA, dar de data aceasta prin programul Work and travel și amână susținerea lucrării de licență cu un an. Visul american este un miraj de care cu greu se poate delimita chiar și după obținerea licenței. Mai sunt doar câteva zile până la data-limită de depunere a dosarelor pentru studiile masterale la Facultatea de muzică din București, dar Paul, întors încă o dată în SUA, nu se dezlipește de Lumea nouă. O să văd eu ce o să fac, își spune acesta.

Și acum, sincer vorbind, după tot ce v-am povestit despre el, vă așteptați să devină profesor de muzică?

În 2016, depășește 130 de salturi cu parașuta și, cum era deja considerat aerian (la propriu și la figurat!) se hotărăște să susțină examenul de admitere la Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă din Brașov, pentru a deveni pilot pe supersonic. În condițiile în care mai are doar câteva luni pentru studiu, iar matematica îi dă mari bătăi de cap.

Nu a fost să fie la avioane, pentru că m-am trezit târziu cu pregătirea, dar am intrat la piloți pe elicoptere pentru Ministerul Afacerilor Interne, spune studentul caporal Pop.

Paul nu a renunțat la pasiunea pentru muzică, dar recunoaște că împăcarea cu vioara este imposibilă.

Acum am rămas doar cu plăcerea de a cânta la pian. Aud o piesă faină, îi caut partitura și o învăț. Cred că mi-ar plăcea să cânt și într-o trupă.

Nici la parașutism nu a renunțat, dar acum timpul nu prea îi mai permite să se urce în avion ca pasager. Mai în glumă, mai în serios, colegii îl tachinează și îl îndeamnă să nu creadă atunci când este la manșă că trebuie să sară…

Se gândește că meseria de ofițer pilot îi va oferi stabilitate financiară și totodată o bază pentru o dezvoltare personală. În oricare direcție s-ar îndrepta. Pentru el nu există uși închise, ci doar cărări nebătute. Iar viitorul îl va duce cu siguranță acolo unde îi vor fi pasiunile.

Despre autor

Marius Mocanu

Lasă un comentariu