Batalionul 300 Infanterie Mecanizată Sfântul Andrei din Galați este singura unitate militară care are un nume de sfânt, acesta fiind considerat patronul spiritual al românilor şi ocrotitorul României.

Pe o vreme câinoasă, demnă de un debut în forță al iernii, am ajuns în garnizoana Galați, la Batalionul 300 Infanterie Mecanizată, unde ne-a întâmpinat preotul militar Paul Zaharia.

Bine ați venit în cetatea Sfântului Andrei, chiar într-o perioadă cu o puternică însemnătate și simbolistică – sărbătoarea Sfântului Andrei și, de asemenea, marea sărbătoare națională a unității de neam.

De la preotul Zaharia aflăm că, începând din 30 noiembrie 1992, Sfântul Andrei devine protectorul orașului Galați și, de atunci, și denumirea frumoasă Cetatea Sfântului Andrei.

Un reper extrem de important pentru că, un lucru mai puțin știut, a fost primul oraș din România care a avut ca protector un sfânt și, rememorând documentele din acea vreme, am descoperit că nu a fost un lucru foarte ușor de realizat.

În 1996, în drumul de la Iași către București, moaștele sfântului – care au fost aduse din orașul Patras, Grecia –, au trecut și prin Galați și au fost purtate de patru militari, din marginea orașului până în fața catedralei, pe un TAB.

Preot militar Paul Zaharia.
Foto: Eugen Mihai

În 2004, când unitatea a primit această denumire, preotul Paul Zaharia a primit misiunea de a realiza motivația spirituală a acestui demers, lucru care l-a onorat pe deplin.

A fost o noutate ca un batalion să primească în titulatura sa numele unui sfânt și a rămas, până astăzi, un fapt unic în armata română.

Din punct de vedere etimologic, Andrei înseamnă bărbăție, curaj, iar militarii batalionului au dovedit, prin toate misiunile îndeplinite cu succes, că sunt urmașii, în credință și fapte, ai Sfântului Apostol Andrei. Istoria spune că Sfântul Andrei a primit misiunea să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu în Scythia și, după toate mărturiile istorice, reiese că a trecut pe teritoriul României și a lăsat în urmă comunități creștine care ascultau de Sfânta Evanghelie și de Hristos.

Datorită lui, astăzi, noi, românii, suntem creștini. Roadele misiunii lui pe aceste meleaguri se văd până în zilele noastre. Este o metaforă care spune că zona în care suntem noi îl are ca naș spiritual pe Sfântul Andrei iar cristelnița în care ne-am botezat noi este Dunărea, o cristelniță mare, cât este și credința locuitorilor acestui oraș.

Militarii Batalionului 300 Infanterie Mecanizată se pregătesc de o nouă misiune în Afganistan, iar preotul Zaharia îi va însoți, pentru a patra oară în cariera sa. I-am găsit pe toți la instrucție, unii la prima misiune, alții cu multă experiență în teatrele de operații. Pentru că participă, alături de militari, în această misiune, preotul trebuie să fie pregătit din punct de vedere militar, dar mai ales spiritual, lucru ce presupune o anumită atitudine, credință și, mai ales, curățirea de toate greutățile sufletești.

Batalionul 300 Infanterie Mecanizata „Sf. Andrei”, mai 2012. Verificare într-o zona greu accesibila.
Foto; Sonia Raicu

Credința că Dumnezeu ne apără oriunde am merge în lume și că putem spune, la sfârșit, Misiune îndeplinită!

Tată a doi băieți, de 17 și de 7 ani, preotul militar a încercat să-i explice fiului mai mic absența de acasă pentru o perioadă de șase luni, iar întrebarea lui a fost: bine, și după șase luni, a doua zi vii acasă, nu?

Întotdeauna, o parte din suflet rămâne în țară, acasă, alături de cei dragi. În Afganistan, lipsa sprijinului familial se resimte, astfel că unul din rolurile pe care preotul militar le are este să facă plecarea suportabilă, să ajute fiecare militar să treacă peste momentele grele, de singurătate.

Din experiență, pot spune că am întâlnit oameni schimbați în momentul în care intrau în legătură cu familia. Ochii camarazilor mei se luminau atunci când își vedeau copiii, când vorbeau cu soția, cu cei dragi. Sunt momente sensibile, emoționante, care mi-au confirmat că inima rămâne, într-o bună parte, alături de familie.

Sentimentul religios este cu totul diferit într-un mediu de conflict, și din cauza pericolului, și a lipsei celor dragi, iar rugăciunea devine mai puternică.

Cred că rolul unui preot militar este acela de a fi un permanent rugător pentru sine, pentru camarazii săi și pentru familiile acestora. Următorul rol al preotului este de a fi un împreună-rugător pentru că, de cele mai multe ori, atunci când mă rog nu sunt singur. La rugăciune ne adunăm mulți și rugăciunea devine mult mai puternică și mai bine primită în fața lui Dumnezeu. Sfintele slujbe săvârșite acolo, după același tipic ca în țară, au o putere deosebită, pentru că fiecare are acest motiv de a apela la bunătatea, binecuvântarea, îndurarea și mila lui Dumnezeu.

Absolut toate misiunile care se desfășoară acolo pleacă cu binecuvântarea preotului, iar acest lucru cere un efort deosebit, pentru ca fiecare militar să fie încredințat de ajutorul lui Dumnezeu.

Este o misiune diferită față de cele pentru care ne pregătim zilnic, pe timp de pace, în țară. Ne bucurăm și de prezența infanteriștilor marini, pe care i-am integrat și deja fac parte din echipa noastră. Misiunea din Afganistan are un anumit grad de incertitudine, de schimbare și de pericol pentru militarii noștri. Pentru mine este a patra misiune, trei în teatrul de operații din Afganistan și una în Kosovo, în 2003, ca și comandant de pluton. Este una din lecțiile permanente pe care le-am învățat, aceea că nici o misiune nu seamănă cu cealaltă. Mediul este într-o continuă transformare, apar mereu provocări, noi metode de distrugere, de atac sau de angajare a forțelor, iar noi trebuie să ne actualizăm în permanență, să comunicăm perfect cu cei de acolo și zilnic să ne gândim cum să diminuăm riscurile și să ne îndeplinim obiectivele pentru care am fost trimiși.

– Locotenent-colonel Ilie Melinte, comandantul Batalionului 300 Infanterie Mecanizată Sfântul Andrei, nominalizat în acest an și comandant al Batalionului 300 Protecția Forței, care va fi dislocat în teatrul de operații din Afganistan, începând cu luna ianuarie 2019.

Locotenent-colonel Ilie Melinte.
Foto: Eugen Mihai

A ales să fie preot militar pentru că i-a plăcut haina militară, organizarea prin regulamente și tot ceea ce înseamnă viața militară. Sunt aproape 20 de ani de când face parte din acest sistem, chiar în acest batalion, și mărturisește că a petrecut o perioadă foarte frumoasă, în care a învățat foarte mult atât în cazarmă, cât și în misiuni.

Din această experiență doresc să împărtășesc cu tinerii militari, sunt multe lucruri spirituale care ne leagă, care necesită un ajutor din partea preotului. Am o satisfacție mare oferindu-le posibilitatea de a găsi răspunsuri la problemele din viața lor pentru ca bucuria, lumina și dragostea să îi călăuzească.

După terminarea facultății a fost profesor de religie, timp de doi ani, iar apoi a venit în unitate, să slujească sub drapel. Crede că fiecare perioadă din cariera sa are o anumită încărcătură emoțională și spirituală, chiar și o anumită satisfacție, însă principala împlinire sufletească a misiunii, pe care simte că a primit-o chiar de la Sfântul Andrei, se leagă de sistemul militar – aceea de a sluji în acest batalion.

 

 

 

 

Despre autor

Andreea Motoc

Lasă un comentariu