Gesturile caritabile făcute de militari sunt mult mai numeroase decât ne lasă ei să aflăm. Și, într-adevăr, acolo este cel mai bine să rămână milostenia, în umbra sufletului fiecăruia dintre aceia care se gândesc să dăruiască un strop de omenie.

A dărui nu necesită neapărat o implicare financiară. O îmbrățișare, o strângere de mână sau un cântec pot fi daruri de neegalat, adunate în amintiri neprețuite. Un gest cât de mărunt poate striga în gura mare: Îmi pasă! Sunt lângă tine!

Așa se face că, în zile de august torid, Muzica Militară a Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul a vizitat centrul din București al HOSPICE Casa Speranței.

Muzicienii militari nu s-au dus cu mâinile goale, ci cu instrumentele lor muzicale. Și au dăruit pacienților și personalului centrului un mini-concert care a cuprins, alături de imnul național și marșul de defilare, valsul Valurile Dunării și un potpuriu muzical. Inclusiv o parte dintre pacienții netransportabili au putut participa la concert, fiind scoși la balcoanele saloanelor cu paturi cu tot.

În semn de respect pentru armată și pentru gestul muzicienilor Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul, unul dintre asistenți a arborat ad-hoc tricolorul, alcătuit din trei tricouri: roșu, galben și albastru.

Suflet pentru suflet! Chiar așa am gândit gestul nostru pentru acei câțiva semeni care au nevoie de îngrijiri paliative într-un centru special dedicat lor, ne spune colonelul Florin Mihai, șeful Muzicii Militare a Brigăzii 30 Gardă și dirijorul orchestrei.

O mare parte din public a fost format din copii… Mișcător!

Ne-am dus cu gândul la cei de acasă fără să vrem. Tatăl meu a murit tocmai de cancer, o boală incurabilă, fără simptome. La un control de rutină a aflat că mai are de trăit doar trei luni. Și nici mai mult nici mai puțin de trei luni ne-a mai fost alături.

Iar cu trei ani în urmă mi-am pierdut și fratele – 34 de ani –, în acel accident în care o autocisternă a intrat pe contrasens și a lovit frontal autocarul armatei, cu care militarii noștri reveneau din misiune…

Te întrebi, atunci, cine, ce și cui a dăruit, în fapt? Pesemne că un gest caritabil este o îmbrățișare văzută sau nevăzută între oameni, folositoare nu doar celui care o primește, ci mai cu seamă celui care o dăruiește:

Când te afli lângă oameni pe care te simți neputincios să îi ajuți așa cum ai dori, altfel te raportezi vieții. Și eu și subordonații mei am avut un mare câștig sufletesc și moral din această întâlnire cu pacienții HOSPICE Casa Speranței.

Muzicienii militari au fost invitați să revină și au făgăduit că o vor face.

La scurtă vreme după acest gest caritabil, aceiași militari ai Muzicii Militare a Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul au trăit bucuria unei alte fapte bune.

Se aflau după o zi de concert dedicat Zilei Marinei, la Mangalia, în perioada lor de repaus, pe malul mării. Sergenții-majori Alexandru Cucu și Sorin Șandru au observat un bărbat în pericol de înec și au sărit în apă, reușind să-l salveze.

Șansa a făcut, ne mai spune colonelul Florin Mihai, ca și sanitarul nostru, sergentul-major Călin Ionuț, să fie împreună cu noi. El i-a acordat primul ajutor și după aceea, împreună, l-am transportat la ambulanță, apoi, pe brațe, la elicopterul SMURD. Chiar la data aceea, pe 14 august, bărbatul salvat de colegii mei își aniversa ziua de naștere. A împlinit 57 de ani.

Despre autor

Cornelia Mihăilă

Maiorul Cornelia-Gabriela Mihăilă este absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Hyperion” şi a studiilor universitare de masterat ale Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice a SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative). Domeniul său de interes este Chipul Frumos din omul înveşmântat sau nu în haină militară.

Lasă un comentariu