Arma condeiului

Țara tuturor pricepuților

Scriu aceste rânduri sub puternica impresie produsă de accidentul petrecut în culoarul Rucăr-Bran în care au pierit trei militari și alții au fost răniți.

Gândurile mi se îndreaptă spre familiile celor decedați și ale celor răniți, cu nădejdea că, alături de cei apropiați, de camarazi, vor reuși să depășească această dramă. Celor plecați prea devreme la cele veșnice, Dumnezeu să le ofere odihnă binemeritată acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Am descoperit, în această nouă împrejurare, ceea ce nu îmi era, vă mărturisesc, cu desăvârșire necunoscut. L-am regăsit pe comentatorul de pe margine, atotștiutor, cu opinii ferme, slab articulate în sărăcia lor ideatică și lingvistică.

Încerc un posibil portret-robot: știe cum se conduce un camion, dar nu are permis nici măcar de motoretă, știe cum arată șoselele României, toate, dar mai cu seamă zona în care s-a produs accidentul, dar îi e dificil să o arate precis pe harta României, cunoaște mecanică, are o bună înțelegere a sistemelor hidraulice de frânare, dar a absolvit arte plastice sau biologie și doar ocazional schimbă becuri în casă; iubește poveștile despre peștera aceea cu siguranțele lumii, aflată undeva în Munții Bucegi – doar la noi, în Carpați, putea fi amplasată! – la care au acces numai câțiva inițiați, deși, în peregrinările lui montane, i se va fi părut că-i zărește intrarea abia mascată, dar nu a avut curaj să meargă mai departe sau l-a împiedicat ferm un câmp electromagnetic bine țintit.

De aceea, concluziile unei comisii de anchetă, deloc așteptate, încă nepronunțate, sunt subiectul unei controverse incipiente, îmbracă forma unei polemici inutile, fiindcă, nu-i așa, „comisia îngroapă adevărul” – adevărul, care va fi acela! –, dar oricum altul decât cel încă nepronunțat de comisie, bine știut, dar „ascuns” cu grijă…

Am văzut, apoi, părerile, deja cunoscute, despre lucrul vechi.

E vechi, domnule, nu-i bun! Am auzit asta și despre avioanele MiG-21 LanceR (unii mai cred și azi că sunt aceleași avioane sovietice din momentul achiziționării lor!), și despre fregate, și despre celebrele C-130 Hercules (avionul acela în care m-am urcat, în drum spre Afganistan, pe plăcuța căruia, la intrare, scria că este produs în 1967, deși aeronava aceea nu mai era, în bună măsură, cea din 1967!).

Mulți vor achiziții noi – și, firește, să nu vă închipuiți că militarii nu le-ar vrea! – căinează armata pentru vechiturile cu care defilează, arătându-se fals solidari cu familiile victimelor accidentelor, atunci când se întâmplă, dar se trezesc mereu vorbind de nevoia distribuirii banilor către sănătate și educație, că la apărare „e prea scump” și oricum „ne apără NATO”, dar „să fim serioși, nu va fi niciun război”, că „nu am mai luptat din ’45”…

Aceiași „deontologi” care se întreabă, mârâind, ce caută, la 1 Decembrie, armata română pe sub Arcul de Triumf, fiindcă încurcă traficul în Capitală, altminteri lejer în fiecare altă zi ivită de la Dumnezeu, nu-i așa?, dar, vezi, tocmai acum „și-au găsit și ăștia să defileze prin oraș”…

Nu în ultimul rând, acelor militari iritați care vor să circule la și de la aplicații cu autocare de cinci stele, noi-nouțe, și să doarmă numai în hoteluri din lanțuri hoteliere consacrate, cu roomservice și spa asigurat, și nu în câmp sau în vreo sală de sport improvizată, cu pesmeți groși drept hrană și poate nici măcar aceia, le spun că și-au greșit cariera și că ar trebui să citească nenumăratele mărturii din anii celor două conflagrații mondiale sau din alte conflicte recente, care vorbesc despre chipul hidos al câmpului de luptă și lipsurile inerente pentru care nu ai cum să fii pregătit din puful aristocrat al tuturor plăcerilor și poftelor satisfăcute.

Iar dacă, totuși, problemele înzestrării armatei apar cu necesitate în prim-plan, ținând prima pagină a ziarelor sau trezind interesul public numai cu prilejul accidentelor, atunci e foarte grav. Pentru că nu se pot mișca proiecte ample de înzestrare a armatei doar pe emoții colective, în lipsa unei gândiri strategice pe termen mediu și lung, cu etape precise de realizare.
 

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

13 comentarii

  • Am vazut cu totii ca politicienii nu si-au respectat pana acuma promisiunea de a aloca pentru Aparare 2% din PIB.
    Ministerul Apararii Nationale are alocat in 2017 un buget de 11,02 miliarde lei, mai mic cu 2,2% si echivalent cu 1,35% din produsul intern brut (PIB) estimat pentru acest an, desi PSD s-a angajat sa aloce 2% din PIB .

  • aveti dreptate,toti se pricep la politica,fotbal si mai nou la inzestrarea armatei !!! acasa nu schimba o garnitura sau o siguranta !!!

  • Domnule Colonel,
    Articolul dumneavoastra a dat nastere unor reactii controverse si controversate. Nu comentez acele reactii, fiecare intelege cat poate si accepta ce vrea. Eu am preferat sa citesc articolul inainte de a comenta o propozitie sau doua vehiculate in diferse pagini. Sper sa nu fac parte din cei pe care ii etichetati in articolul dumneavoastra drept „priceputi” mai ales pentru ca eu am scris despre nevoia de inzestrare a armatei inainte de a se intampla accidente in aer sau pe pamant. In mare va sustin punctul de vedere, pentru ca cele semnalate de dumneavoastra exista si se manifesta in scumpa noastra societate civila sau militara. Am o mica retinere fata de reprosul pe care il faceti militarilor care cer sau au pretentia de a fi transportati in mijloace de transport sigure si -de ce nu- confortabile, cu aer conditionat. Ca militar care a prins si vremurile cand se circula in bou vagon si se dormea sub cerul liber in aplicatii, nu pot fi invinuit de diletantism sau necunoastere a vietii de militar. Am participat si la marsuri de zeci de km cu echipamentul in spinare, deci stiu ca se poate merge si pe jos in armata, dar asta se face organizat, in cadru tactic. Trebuie sa stim cand incepe aplicatia sau exercitiul si cand se termina si sa facem totul ca din momentul incheierii activitatii tot ce se mai intampla, inclusiv transportul, sa se faca in cele mai bune conditii. Masinile de 5 stele nu sunt numai pentru generali cu patru stele, ar trebui sa fie si pentru militari, pentru ca armata trebuie sa fie aceeasi pentru toti, iar deplasarile in afara cadrului tactic trebuie sa ofere conditii de siguranta si confort egal pentru toti. E adevarat, asta nu se face cat ai bate din palme, dar noi condureile de partid si de stat ca si cele militare bat din palme(cu ocazia diferitelor ceremonii) de 28 de ani si degeaba. In plus, nu stiu cum sa spun e rusinos totusi ca militarii americani sau polonezi sa fie transportati cu autobuze iar romanii cu camionul. Nu suntem toti militari NATO? Va mai amintiti cazul militarilor cazati pe jos intr-o sala de sport la intoarcerea din misiune? Si atunci s-a vorbit despre dotarea armatei si grija fata de personal. S-a schimbat ceva? In ceea ce priveste faptul ca unii comenteaza inainte de a se prezenta conditiile si cauzele accidentelor, aici cu tot respectul, nu ei trebuie urecheati ci cei care uite, nici dupa 10 zile nu au fost in stare (sau nu doresc) sa prezinte cauzele accidentului. Hai sa fim realisti, asta se putea determina in cateva ore, inclusiv cu interogarea martorilor sau supravietuitorilor, nu trebuie cautata cutia neagra pentru a afla daca a fost vorba de o eroare de „pilotaj”, o defectiune tehnica, conditii meteo sau pur si simplu o clipa de neatentie sau oboseala a soferului. Aici nu va dau dreptate si poate faceti ceva dumnevoastra pentru a afla sau macar informa lumea cu privire la cauzele reale ale aciidentului fie ca convin sau nu conducerii armatei. Sper sa nu ascundeti gunoiul dupa usa, m-ati dezamagi. Altfel va doresc sanatate si cat mai putine astfel de subiecte!

  • Mai nene sunteti Militari!!!!Va supuneti unor regulamente militare!!!!!!A-ti venit de bunavoie in armata!!!E o meserie aparte fata de celelalte,care include mari sacrificii din partea voastra!Nu vrem plangaciosi in armata care sa fuga la primul cartus tras de inamic…Bunicii vostrii care au luptat in razboaie au facut-o ptr tara fara sa fie platiti din bani publici ca voi!Cred ca va-ti gresit cariera plangaciosilor…Nu va tine nimeni cu forta in Armata!Tara nu are nevoie de fricosi si de plangaciosi…are nevoie de oameni bravi!!!

    • Baiatu, matale ai fugit de la scoala si te-ai apucat de comentat pe pagini de oameni seriosi. Du-te baiete si fa-ti scoala , termina cele 10 clase obligatorii, mai fa doua de profesionala si apoi mai vorbim, dar nu despre armata, ca pentru asta trebuie sa dai si teste psihologice si nu cred ca le treci.

  • Toti sunteți rupți de realitate, as vrea sa înceapă ceva, doar sa va vad cum dați cu capul de hărțile strategice , fiindcă nu puteți face fata la câtă tehnica”operativa” aveți in dotare, sunteți rupți de realitate domnilor generali, colonei etc, sunteți stăpâni unui castel de cărți care la cea mai mica briza se destrama, daca ați merge sa faceți pe bune ITP la fiecare camion fac pariu ca rămâneți fara camioane

  • ah, era sa uit. Migurile alea, n=or fi cumva niste F35 deghizate??? de bune ce sunt, vin altii sa ne faca politia aeriana, nu-i asa?
    daca pana si armata se duce pe sfarla…

    • tabel comparativ:

      Fregata Regele Ferdinant: Armament: tun 76 mm si lansatoare torpile.

      HMS Cumberland: 2 × Sea Wolf anti air system (Total of 72 Sea Wolf missiles)[4]
      2 × Quad Harpoon missile launchers (total of 8 Harpoons)[4]
      2 × triple Magazine launched anti-submarine torpedo tubes (total of 36 torpedoes)[4]
      1 × 4.5-inch (114 mm) Mk.8 gun[4]
      2 × 20 mm GAM-BO1 guns[4]
      1 × Goalkeeper CIWS[4]
      NATO Seagnat Decoy Launchers[4]

      DECI???

  • Ce ar fi ca Armata in primul rand sa arate o mai mare transparenta la capitolul achizitii si sa nu mai tuseasca cand aude cuvantul offset.
    De ce Polonia poate avea finantari multianuale pe programe majore si la noi totul se ia doar ca situatie de avarie si in cantitati in care o armata moderna nu poate achizitiona decat in faza de testare a produsului.
    Exemple: F 16 MLU – 12 bucati, Licitatie torpile anul trecut 18! bucati, nu s-a prezentat nimeni cantitatea fiind neglijabila. Apoi Piranha III cam vreo 33+ 18 bucati cu offset ( nu prea este de ce sa spunem ca e) sa mai amintim ca facem aplicatii cu T 55 AM pe care CV 90-ul un MLI are toate sansele sa il gaureasca cu proiectilele sageata de 40mm?
    Sigur va amintiti doar ca politicienii nu aloca cei 2% din PIB dar in 1998 cand s-au derulat Puma SOCAT si MIG 21 LanceR banii nu erau mai multi, nu va puneti nicio intrebare cum acel 2% poate sa insemne mai mult sau mai putin si cum un contract de offset poate creste PIB-ul si implicit cei 2% in valoare reala.

    • Nu publicăm comentariile care sunt lipsite de bun-simț și cu limbaj pe măsură. Încercăm să păstrăm un climat normal, deschis discuțiilor, cu afirmații bazate pe argumente. Vă mulțumim pentru înțelegere. Comentariul dvs. este publicat.

      • dar sa spui ca e ok sa avem fregate cu un tun si o torpila, in timp ce similarele sunt incarcate cu armament anti-racheta, anti-nava si colcaie de senzori si radare, sau ca mig 21 e un avion bun pentru noi, ESTE de bun simt?

  • Apreciem empatia autorului : “Gândurile mi se îndreaptă spre familiile celor decedați și ale celor răniți, cu nădejdea că, alături de cei apropiați, de camarazi, vor reuși să depășească această dramă. Celor plecați prea devreme la cele veșnice, Dumnezeu să le ofere odihnă binemeritată acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”

    Apreciem si gandirea practica in vederea gasirii unei solutii “: “Iar dacă, totuși, problemele înzestrării armatei apar cu necesitate în prim-plan, ținând prima pagină a ziarelor sau trezind interesul public numai cu prilejul accidentelor, atunci e foarte grav. Pentru că nu se pot mișca proiecte ample de înzestrare a armatei doar pe emoții colective, în lipsa unei gândiri strategice pe termen mediu și lung, cu etape precise de realizare.”

Lasă un răspuns la memiselfandAI X