La 4 septembrie, Centrul tehnic-editorial al armatei aniversează, alături de tipografii militari, data înființării acestei instituții. S-au scurs 99 de ani de la acel moment, astfel că, în prag de centenar, structura a ajuns în punctul final al unei transformări majore.

Foto: Eugen Mihai

Pe actualul calendar al tradițiilor ostășești, anul viitor, în septembrie, ar fi trebuit să sărbătorim centenarul, spune comandantul centrului, colonelul Viorel Cătălin Mihalcea. Instituția militară se află, de câțiva ani, într-un proces de modernizare și reabilitare capitală și, în acest context, s-au făcut și cercetări amănunțite în arhivă.

Azi, oricine poate scoate o carte, printr-un echipament automatizat. Tipografia înseamnă mai mult – prelucrare de coperte, de imagine, finisaje. Toate tipăriturile speciale se fac pe tip offset, clasic. Se mai folosește inclusiv tiparul înalt, pe plumb, care este deja istorie, dar care produce lucrări deosebite, care nu pot fi reproduse altfel.

Colonel Viorel Cătălin Mihalcea, comandantul Centrului
tehnic-editorial al armatei

Astfel, a fost găsită o atestare documentară oficială din 6 februarie 1860, dată la care a fost publicat primul număr din Monitorul Oastei, iar pe coperta acestuia scrie că a fost imprimat la Imprimeria Ministerială de Răsboi, București, strada Tîrgoviștii.

Din corespondența pe care am studiat-o, inclusiv privind numirea primului șef al imprimeriei – locotenentul Toma Constantin, am găsit informații despre înzestrarea Imprimeriei Ministerului de Război. Din cercetările noastre, în 1864, imprimeria a fost inclusă ca secție distinctă și autonomă în Imprimeria Statului, pentru o perioadă destul de lungă.

Anul acesta, așadar, CTEA va sărbători, pentru ultima dată, 99 de ani de la 4 septembrie 1920 când, prin ordin ministerial, a fost creată o structură care se numea Tipografia Statului Major General, în condițiile redefinirii Statul Major General după Primul Răsboi Mondial.

99 de ani este o cifră rotundă și frumoasă, însă ne vom îmbogăți acești ani cu alte șase decenii, conform arhivelor. Sărbătorirea acestui centenar este o responsabilitate și o onoare, însă centrul, în forma lui actuală, nu va îndeplini condițiile unei moment festiv de bun augur. Trecem printr-un proces de reparație capitală, care se va prelungi și anul viitor, așa că nu vor exista condiții pentru a avea invitați la această sărbătoare, mai spune colonelul Mihalcea.

Clădirea actuală a tipografiei a fost finalizată în 1972, însă ea a fost realizată după standarde seismice vechi și a fost expertizată cu risc seismic de gradul doi. Astfel, s-a impus consolidarea ei, mai ales că, în clădire, au funcționat, mulți ani de zile, utilaje producătoare de vibrații (prese hidraulice vechi).

Foto: Eugen Mihai

Prima expertiză a fost făcută în 2007, dar, din cauza investiției mari, au fost întârziate lucrările până în 2018, termenul de finalizare al lucrării fiind la sfârșitul anului viitor.

Partea de producție, cea mai importantă, este împărțită în două – un ansamblu de containere (amplasate pe terenul de sport și legate de restul clădirii printr-un coridor amenajat tot din containere) și un atelier de producție aflat în clădire. Comandamentul și partea administrativă se află într-o altă clădire, însă oamenii s-au adaptat să lucreze în acest condiții destul de rapid.

Am modificat fluxul tehnologic de la unul monobloc, la situația actuală – pavilionar. Este puțin mai anevoios și nu lipsit de accidentări, de aceea am luat toate măsurile, adaugă comandantul.

Procesul transformărilor este, așa cum spuneam, unul major, ce implică și o parte de retehnologizare. Pe lângă echipamentele de ultimă generație, achiziționate în ultimii ani, a fost modernizată recent și stația de multiplicare documente secrete din Ministerul Apărării Naționale.

Foto: Eugen Mihai

Am venit în centru în 2015, ca legător manual, după 16 ani de experiență în mediul privat. Aici am găsit foarte mult respect, iar meseria pe care am ales-o îmi dă satisfacția lucrului bine-făcut, care iese din mâinile proprii.

 Cornelia Toilă, legător manual

Anul acesta, am achiziționat un distrugător de documente de nivel NATO, pentru a îndeplini și normele de protecție a mediului, anume să nu se mai distrugă documentele clasificate prin ardere, ci conform noilor norme în domeniu.

Un aspect foarte important în dinamica instituției este resursa umană, nefiind nici ea scutită de schimbări, impuse de cursul firesc al vieții. Ne confruntăm cu plecări ale oamenilor vechi, cei care cunosc realmente secretele acestei meserii. Piața muncii înregistrează o lipsă a personalului calificat în domeniul tipografic, pentru că nu mai există instituția uceniciei. Tipografia era o breaslă, meseria se lăsa ca o moștenire de familie, din tată în fiu.

Foto: Eugen Mihai

Se muncea foarte dur înainte, în mediu toxic, cu plumb cald, cu acid azotic, cu prenadez în cantități mari. Acum toată munca s-a ușurat, am învățat din mers să lucrăm pe echipamente de ultimă generație. Tatăl meu a fost tipograf, am moștenit meseria și mi-a plăcut foarte mult.

Gocea Neculai, angajat la CTEA din 1983, ca zincograf, acum inscripționează plăci offset

Colonelul Mihalcea spune aceste vorbe cu regret, dar și cu speranța că oamenii noi care vor veni vor reuși să ducă mai departe tradițiile aceste meserii.

Despre autor

Andreea Motoc

Lasă un comentariu