Reprezentanții Direcției calitatea vieții personalului au avut onoarea și plăcerea de a-l vizita pe căpitanul (ret) Paul Dumitrescu, veteran de război, la împlinirea frumoasei vârste de 97 de ani, în cadrul proiectului Acasă la Veterani.

Foto: Gheorghiță Tunaru

Un om deosebit de optimist, a cărui viață a fost presărată doar cu evenimente frumoase.

– Nu-mi aduc aminte să fi avut întâmplări triste sau poate le-am dat uitării. Totul în viață este să glumești, indiferent de situație, pe front, la locul de muncă sau oriunde te-ai afla, spune zâmbind distinsul veteran.

S-a născut în București, fiind a opta generație de bucureșteni. Tatăl său a fost inginer constructor, în specialitatea instalații, iar mama casnică. De mic s-a remarcat prin rezultate foarte bune la învățătură, urmând cursurile școlii gimnaziale la Colegiul Sfântul Iosif, iar studiile liceale la Liceul Gheorghe Lazăr.

Foto: Gheorghiță Tunaru

– Aveam 21 ani când m-au luat pe front, în anul 1942. Eram student la două facultăți, la drept și la Academia de Studii Economice. Am participat cu Regimentul 2 Căi Ferate Chitila, arma geniu, în Rusia, pe Bug, în satele Trihat și Târnovca. Am fost un om norocos. Dumnezeu m-a ocolit de pericole.

Odată, când eram pe front, aflându-mă într-o învoire la Tiraspol, am mâncat ceva, probabil alterat, fiind nevoit să mă duc de urgență la un spital, fapt pentru care nu am mai putut ajunge la regiment. Cu stupoare am aflat ulterior, că tot regimentul a fost decimat într-un bombardament aviatic. Datorită acestei întâmplări am fost singurul care a scăpat cu viață din toată unitatea.

În altă zi, mă aflam într-un grup de pază a căilor ferate. Chiar dacă războiul aproape că se terminase, tot mai erau bombardamente. Ne săpam fiecare câte un locaș pentru a ne proteja de acestea. La un moment dat, un coleg care era mai bolnăvicios mi-a spus că nu e bine unde mi-am săpat amplasamentul, așa că l-am ascultat și l-am făcut în altă parte. Câteva minute mai târziu, acea groapă a fost bombardată. Și de această dată Dumnezeu m-a salvat, ne povestește cu emoție căpitanul (ret) Paul Dumitrescu.

Foto: Gheorghiță Tunaru

După război, în anul 1946, s-a căsătorit cu o femeie foarte frumoasă, de profesie farmacist. A lucrat în cadrul Ministerului Finanțelor și ca economist în cadrul Băncii Naționale, de unde a ieșit la pensie. A dus o viață cumpătată, frumoasă, plăcându-i să mănânce sănătos și la ore fixe.

Are un program riguros de viață, servind masa la aceleași ore, pe cât posibil într-un ambient plăcut și cu un aranjament frumos al felurilor de mâncare.

A fost o întâlnire plăcută, în care veteranul ne-a încântat cu umorul său. A fost impresionat de faptul că structurile specializate ale Ministerului Apărării Naționale sunt preocupate pentru a-i sărbători pe veteranii de război, mulțumindu-ne pentru vizita efectuată și dornic să ne mai povestească și cu altă ocazie întâmplări din viața lui.

Mirela Florian

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu