Background Image
Previous Page  24 / 24
Information
Show Menu
Previous Page 24 / 24
Page Background

Ați abordat jazz-ul, swing-ul

şi şansoneta, iar unii v-au

comparat cu nume mari ale

scenei franceze.

Departe de mine să mă

compar cu asemenea nume

mari, Yves Montand sau Charles

Aznavour. Nu sunt decât un dis-

cipol, un discipol al șansonetului

sau al cântecelor cu text poetic.

Acestea sunt cântece care nu vor

să îmbătrânească, rămân actuale,

prezente și bine ascultate și as-

tăzi. Sunt un artist care speră să

lase ceva în urma sa, cu atât mai

mult cu cât, încet-încet, mă apro-

pii de o vârstă foarte rotundă: de

patru ori douăzeci.

De unde venea puterea

artiştilor de a transmite,

prin cântecele lor, atât de

multă poezie? Odinioară, un

şlagăr însemna ceva.

Odinioară, artiștii își găseau

puterea în faptul că lumea

mergea mai încet. Acum, lumea

este foarte grăbită și nu mai are

timp să asculte. Este suficient să

audă. Înainte, aveau răbdarea

să asculte și le plăcea mai mult

poezia. Nu aș putea spune că

poezia de astăzi este mai puţin

valoroasă decât cea de ieri, dar

este mai puţin ascultată și, de

multe ori, pentru a fi vizitată,

trebuie ambalată frumos și tri-

misă ici-colo, în locuri unde este

ascultată în mod special.

Aţi participat la Festivalul

de la Mamaia, din 1966,

cu cântecul

Vântule,

al lui

Alexandru Mandy, dar şi

cu

Glasul tău

, un cântec

dedicat Mariei Tănase. Ce a

însemnat acea experienţă?

Este o dată memorabilă

pentru mine, întrucât, în 1966,

lansând cele două cântece pen-

tru care am fost premiat, m-am

lansat pe piaţa muzicii, iar aceste

cântece au intrat în memoria

afectivă a oamenilor. Este un

moment important în care

Alexandru Mandy a început să

scrie cântece pentru mine. De

atunci, au trecut ani și ani! Nu am

avut plăcerea unui album com-

plet. Acest lucru s-a întâmplat

cu foarte puţin timp în urmă,

în 2016, deci, la 50 de ani de la

lansarea cântecului

Vântule,

a

apărut albumul

Vântule şi alte

cântece

. Este un album la care

ţin foarte mult și care văd că are

succes pe piaţa muzicii, chiar

dacă industria discului nu mai

este ce a fost odată.

Cum era să participi la un

astfel de festival, cum era

cel de la Mamaia?

În primul rând, trebuia să fii

compozitor sau textier, cânte-

cele să fie selecţionate de un

juriu. Acest juriu era patronat de

Ministerul Culturii, de critici mu-

zicali. În juriu erau compozitori

foarte cunoscuţi și, astfel, erau

selecţionate cele mai interesante

creaţii muzicale.

În ceea ce privește interpreţii,

ei erau propuși de compozitorii

intraţi în această selecţie, în

funcţie de gusturile fiecăruia.

Pe interpreţi mizau compozi-

torii să câștige festivalul și mai

apoi să vândă bine textele și

melodiile. Acum lucrurile nu se

mai produc în aceeași manieră,

pentru că, din nefericire, cultura

este vitregită de fonduri. Cultura

nu poate să înflorească dacă

nu este încurajată și nu numai

cu vorbe, ci și cu fonduri, cu un

buget important. Orice spectacol

este costisitor și nu se poate face

oricum.

Cum a fost colaborarea cu

Alexandru Mandy?

Alexandru Mandy își crea și

textul, și muzica și m-a găsit,

într-o bună zi, într-o emisiune de

televiziune, unde cântam o me-

lodie de-a lui Charles Aznavour.

I s-a părut că mă potrivesc cân-

tecelor sale, m-a invitat la el și a

început o prietenie. Alexandru

Mandy a dispărut dintre noi, însă

eu i-am rămas fidel. Am cântat

mereu repertoriul acestuia, ba

chiar am realizat un spectacol-

omagiu care a avut loc la Teatrul

Evreiesc de Stat, în octombrie,

spectacol care a avut un mare

succes. Cântecele lui Alexandru

Mandy nu îmbătrânesc și au un

impact imediat la public.

Veţi avea un spectacol în

luna decembrie...

Da. Spectacolul pe care îl

pregătesc va avea loc joi, 12

decembrie, la Sala Radio, la ora

19.00. Este un spectacol în care,

în prima parte, voi cânta melodii

semnate de Alexandru Mandy.

Le-am spus

Cântece din mile-

niul trecut

, iar în partea a doua

voi cânta ceea ce am lansat de

curând, cântece pe versuri ale

unor mari poeţi, dar și creaţii

proprii și care, împreună cu cele

din prima parte au un liant și

anume că sunt cântece ale unui

prezent continuu. De altfel, am și

intitulat spectacolul

Cântece ale

unui prezent continuu

. Consider

că acest acest spectacol se adre-

sează și generaţiei mai în vârstă,

învăţată cu teatrul și poezia, dar

și tinerilor care încă sunt curioși,

care vor să descopere și care vor

fi surprinși de această actualitate

a cântecelor din acest spectacol.

De ritm, de armonie, de lucruri

pe care eu încă le am de oferit

oamenilor. Şi mi-aș dori să vină

cât mai mulţi oameni, mai ales

tineri, chiar dacă nu mă cunosc.

De peste 35 de ani trăiesc în Ca-

nada și revin în ţară de două ori

pe an, câteva luni, din 2016.

Cum a fost această revenire

în ţară?

Revenirea mea în ţară nu

înseamnă decât dragostea mea

faţă de oamenii frumoși din

România. Ceea ce fac se leagă

de acest loc în care am respirat,

pentru prima dată, aerul. Omul

care nu uită unde s-a născut are

în sânge o anumită dimensiune

care se numește patriotism.

Dorul de ţară doare când ești

departe de cei dragi.

Am revenit în ţară de dorul

publicului care vorbește româ-

nește, care înţelege sensul ver-

surilor. În tot acest timp cât am

fost plecat am vorbit, în familie,

românește. Fiul meu a vorbit și

vorbește perfect românește, ca

și cum ar fi trăit doar în România.

Sunt familii care își păstrează

limba cu sfinţenie, pentru că ţara

mea este limba mea și o iau cu

mine oriunde aș fi. Limba româ-

nă este o cheie

passe-par-tout

pentru cultura românească, de o

mare valoare de altfel.

n

Observatorul militar

Nr. 48 / 11 – 17 decembrie 2019

24

Sergiu Cioiu:

INTERVIU

Interviu realizat de plutonier-major

Sonia Raicu

Dorul de ţară

doare

când eşti departe

de cei dragi

A participat şi a fost premiat la Festivalul de la Mamaia,

din 1966, cu piesele

Vântule

! şi

Glasul tău

. A colaborat cu

Alexandru Mandy şi a interpretat, într-omanieră unică,

omultitudine de melodii. A cântat chiar şi în franceză,

poate cea mai cunoscută fiind

Trecea fanfaramilitară

.

În 1982, a emigrat, iar gestul său de frondă faţă de

regimul comunist a dus la interzicerea difuzării sale

sau a promovării albumelor pe care le lansase. A

revenit în ţară în 2016, pentru că, recunoaşte Sergiu Cioiu,

îi era dor de publicul din România, cel care i-a iubit

piesele şi le-a înţeles.

Un artist complex, cu o personalitate aparte şi energia unui om foarte tânăr. Aceasta

este impresia pe care mi-a făcut-o maestrul Sergiu Cioiu, încă din primele momente

petrecute în studioul

Vocea Armatei

unde era invitat. Interviul realizat mi-a amintit

melodii şi timpuri care au contribuit la ceea ce sunt acum. Pentru cei din generaţia

mea sau mai mari, Cioiu este

Vântul

sau

Primul loc de pe Pământ

. Pentru cei mai

tineri, este un artist pe care îl pot cunoaşte şi îndrăgi în spectacolul din 12 decembrie,

ora 19.00, la Sala Radio.