Arma condeiului

Un ordin, un regulament şi o ţinută militară. Cea de oraş

„Acum trei zile, sunt exact trei zile, de când am semnat ordinul prin care am modificat articolul 211 din acest ordin care se referea la portul ţinutei militare de la domiciliu până la locul desfăşurării activităţii. Obligatoriu; obligatoriu ţinuta de oraş, da.

Vreau să vă spun că a provocat o oarecare rumoare şi mă aştept să provoace şi mai multă din momentul în care va fi pus în aplicare, pentru că eu spun aşa – şi o să o repet, cu riscul de a-mi atrage antipatii: în momentul în care ai decis să îmbrăţişezi cariera militară, ţi-ai asumat printre altele şi această haină militară care te onorează. (…)

Militarul român nu cred că are de ce să se jeneze purtându-şi ţinuta militară pe care a îmbrăcat-o în momentul în care a depus un jurământ faţă de ţară. Nu pleci ca în tură şi-ţi duci salopeta în plasă şi te îmbraci la locul de muncă.”

Ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor, este autorul declaraţiei de mai sus, deja cunoscută de mai toţi aceia vizaţi de conţinutul ei. Avea dreptate Domnia Sa când îşi imagina rumoarea pe care o va stârni, dincolo de cea deja provocată. Aşa a fost. De antipatii, rămâne de văzut!

Poate şi pentru că, după ani în care portul ţinutei militare de oraş, la şi de la serviciu, a fost unul cu desăvârşire facultativ, iar o schimbare, oricare ar fi fost ea, o ştim prea bine, avea nevoie de ceva vreme pentru a putea fi pregătită şi asumată conştient de beneficiari.

Ca unul care a intrat în instituţia militară la 14 ani, fascinat de uniforma liceenilor militari, vă voi spune că, cel puţin ideatic, revenirea la o realitate care a funcţionat într-un anumit moment istoric nu ar trebui să surprindă. Ministrul apărării naţionale şi aceia care au propus această schimbare trebuie să fi avut în vedere, desigur, valoarea în sine a uniformei militare şi, mai ales, prestigiul social de care încă se bucură armata. Ideatic, desigur.

Dar, oare, mai este contextul actual acela care să permită desfăşurarea în bune condiţii a unui asemenea ordin? A fi militar este o chestiune de vocaţie, dar cariera militară înseamnă tot mai mult, astăzi, o profesie. Una importantă, fără îndoială, specială prin Jurământul depus faţă de Ţară (care se apără cu preţul vieţii), dar şi prin accesul la un instrumentar al violenţei controlate, ceea ce implică reguli precise, regulamente militare, ordine ierarhică strictă.

Însă profesia militară este una care se supune şi ea regulilor generale ale oricărei profesii. Altfel spus, este dificil să mai dispui, discreţionar, asupra timpului liber al militarului (cu excepţia misiunilor ordonate şi a altor categorii de acţiuni, bine reglementate) fără ca utilizarea acestui timp, în beneficiul instituţiei, să nu fie recompensată suplimentar, financiar sau în ore/zile de recuperare.

Cu atât mai puţin se mai poate impune, în afara programului orar, portul unei ţinute anume, dacă acel timp este unul liber, la dispoziţia militarului. Este decizia sa dacă poartă uniforma de oraş sau haine civile, fără ca instituţia să poată impune/dispune acest lucru, în afara programului orar.

Este adevărat că sociologii militari americani, sub influenţa lui Charles Moskos mai cu seamă, au atras atenţia asupra acestei distanţări care se produce între armată, compusă din militari profesionişti – după renunţarea la conscripţie – şi restul societăţii, aşa încât unele elemente esenţiale, cu caracter simbolic (uniforma militară fiind printre ele) trebuie valorizate şi reaşezate în prim-plan în vederea regândirii rolului instituţiei militare în cadrul societăţii şi sporirii mândriei de sine a militarului prin îndeplinirea misiunilor sale în beneficiul societăţii care îl plăteşte.

Teoria e minunată, dar când ea întâlneşte realitatea românească, îmi imaginez că dă crunte bătăi de cap oricărui sociolog mânat de cele mai bune intenţii şi convingeri.

Transportul urban, în Capitală mai ales, fiindcă vorbim de cea mai mare garnizoană a ţării, este, eufemistic spus, unul dificil. Înghesuiala şi lipsa de predictibilitate a mijloacelor de transport în comun, indiferent de traseul ales, fac astfel încât portul ţinutei militare să fie un calvar în orele de vârf.

Chiar dacă pleci curat şi apretat de acasă, rişti să ajungi la unitate mototolit, transpirat, murdar, stropit din belşug în staţiile RATB sau pe trotuare de şoferii iuţi care acvaplanează convingător deasupra tuturor bălţilor rezultate după fiecare ploaie sau zăpadă căzută.

Iar dacă optezi pentru maşina personală, atunci chiar nu mai are importanţă dacă vii la serviciu în salopetă sau în haine civile, fiindcă viziunea aceea despre haina militară care te onorează nu mai are niciun sens.

Şi dacă, îndată după încheierea serviciului, drumul tău trece pe la creşă, grădiniţă sau şcoala primară, poţi să fii sigur că traseul acela zilnic, prin aceleaşi mijloace de transport în comun, la orele de vârf, ţi-l vei reaminti multă vreme chiar şi după trecerea în rezervă. Nu vreau să mă mai gândesc la plasele din hypermarket care vor fi un accesoriu drăguţ la uniforma ta impecabilă!

În altă ordine de idei, este nevoie de magazine publice, de preferat girate de MApN, de locuri în care uniforma, echipamentul militar şi accesoriile oricărei ţinute de oraş să poată fi găsite, cumpărate de oricine, scurtcircuitând numeroşii particulari care şi-au făcut mici afaceri online din crearea – uneori fără nicio preocupare pentru standardizarea implicită, obligatorie! – a elementelor de ţinută atât de necesare.

Până atunci, găsirea fiecărui accesoriu ţine de hazard şi de veşnica întrebare de care deja m-am plictisit:  „Nu ştii pe cineva care…?”

În fine, dar nu în ultimul rând, cariera militară – şi, implicit, purtătorii uniformei militare, fie ei activi sau în rezervă – a fost supusă, în ultimii zece ani mai ales, unui oprobriu public nemeritat de indivizi care şi-au făcut tot soiul de calcule politice sau economice pe spinarea armatei.

Nu s-au stins încă ecourile profund nocive ale aşa-ziselor pensii militare „nesimţite”, identificate, greşit, dar deseori interesat, ca fiind „pensii speciale”, scandalul salariilor „prea mari” ale militarilor sau ale „mercenarilor” care pleacă în Afganistan, aşa încât să nu ne facem iluzii că o mare de militari în uniformă, dimineaţa sau după-amiaza, în mijloacele de transport în comun sau în maşinile personale, va şterge, ca altădată sărutul lui Vodă pe obrazul batjocorit al lui Moş Ion Roată, ruşinea care s-a abătut asupra purtătorilor uniformei militare de ieri, de astăzi sau de mâine.

Până la urmă, temerea mea este că o idee bună ar putea sfârşi în derizoriu, chiar dacă are întreaga autoritate a unui ordin, fiindcă am învăţat de ceva vreme că realitatea de zi cu zi, pe plaiurile noastre, reuşeşte să bată, cu al său conţinut precis, până şi cele mai generoase idei.

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

28 comentarii

  • Daca vii in tinuta de oras trebuie sa ai un dulap/vestiar din care la sfarsitul programului sa o iei asa cum ai lasato. Nu cred ca in momentul de fata majoritatea UM au asa ceva pt intreg personalul. Iar cei care stau 6 ore in camp mai pot purta camasa alba? Sau toti avem la unitati dusuri? Asta era ultima problema a armatei? Ce are actuala tinuta?

  • O minune ține 3 zile!
    Nu cred ca este posibil să fie obligatorie uniforma de oraș pana acasa sau pana la unitate pentru ca ar mai trebui un serviciu de control la garnizoana.
    Poate are de gând ministrul să reducă programul, iar aceasta defilare da fie inclusă în programul militarilor.

  • Imbracamintea este un obiect practic necesar , a devenit in timp un mod de a comunica apartenenta, status, rang, aspecte reglementate riguros si impuse inclusiv legal cu pedepse pentru uzurpare. In plus uniformele militare au valoare de semnalizare militara in razboi. Sunt incluse in legislatia internationala privind prizonierii, privind distinctia intre militari si insurgenti tratamentul legal fiind diferit etc. Privim uniformele militare din secolul al XIX-lea, epoca razboaielor napoleoniene, si cele actuale. Desi razboaiele napoleoniene pot fi consideratre la radacina razboiului modern ( armata „militie nationala „) uniformele sunt ergonomic si militar catasrofale, dar spectaculoase. Actual uniformele sunt ergonomice. Daca MApN va propune niste uniforme militaroase , de oras, tepene si incomode in care sa crapi de caldura vara ….. Am discutat fiind la un moment dat impreuna cu cativa generali despre importanta cocii de la gat. Tot militarul de acum 40 de ani stie cat de importanta era copca, inchisa, deschisa. Am incercat impruna sa stabilim istoria copciei dela gat ( istoria uniformelor militare) sa constatam ca poate fi utila ergonomic iarna cu viscol, si este un element total inutil si incomod in rest. Mai apoi a fost desfiintata „copca”.

  • Am să privesc cu milă la militarii ce de acum vor fi apasaţi de încă o grijă..Dar întrebarea e alta: de ce până acum majoritatea militarilor (care iubesc şi poartă haina militară cu mândrie) preferau ţinuta civilă în detrimentul celei militare în drumul lor la/ de la serviciu? Este un „ordin” care mă face să mă felicit că după 9 ani de şcoală militară şi 7 de activitate, acum puţină vreme, am pus haina militară în cui!

  • ordinul ” tinuta militara obligatorie ” de la servici acasa si invers , eu zic ca are alt substrat —in ultimi ani mai toate cadrele militare prefera banii contra surplusului de echipament si cum se preconizeaza o uniforma extrem de urata (adica o afacere a unui grangure cu armata ) se fac pasii premergatori succesului afacerii –simplu

  • Prevăd o manifestare de masă a soțiilor de cadre militare. După atâția ani în care s-au dezobișnuit sau n-au avut norocul să calce la cămăși, pantaloni cu dungă impecabilă și vestoane… oho… Scapă numai cele din garnizoanele care mai au curățătorii… dar parcă și acolo trebuiau toți nasturii tăiați și binențeles recusuți la loc după….

  • De obicei merg cu bicicleta la unitate.Nu ma deplaseze cu masina personala si nicu cu taxi!
    Cred ca o sa fac o reclama foarte tare…tinuta militară , bicicleta,rucsac in spate si casca de protectie,ca doar n-o sa port cascheta…nu prezinta siguranta,nu!?

  • Nu mai sunt militari ; ofiteri si subofiteri, cam imediat dupa 89 cred ca de prrin 1995 toti care au devenit militari au fugit de somajul galopant din civilie , nesiguranta jobului de maine si s-au aciuit sub umbrela MApN, si acestia mare parte vor parasii corabia in situatii mai dificile. Ca sa nu merg prea departe.

  • Un articol scris cu foarte mult bun simt. Oare cel care a propus purtarea uniformei in afara programului are impresia ca toata lumea se plimba in masina cu sofer si sta in spatii cu aer conditionat? Chiar asa mare e plictiseala prin minister incat sa nu gaseasca lucruri mai importante de analizat si pus in practica? Sau… sinapsele nu permit mai mult de-atat? In plus, sper ca noul model de uniforma propus sa nu fie cel vehiculat deja pe net, pt ca e ORIBIL, si nu e doar parerea mea.

  • Dar eu ma intreb altceva si anume cum poti obliga o anumita categorie de oameni, prin ordin, purtarea acestei tinute si aici ma refer la corpul SGP, cand majoritatea oamenilor care fac parte din acest corp n-au primit niciodata aceasta tinuta desi este prevazuta in norma de echipare ? 🙂

  • Da!Pentru ca aceasta este „adevarata” problema in armata noastra!Nu faptul ca suntem nevoiti sa ne mutam in celălalt colț al tarii unde chiriile sunt de 3 ori mai mari decat suma decontata de armata.Mai ramane sa se „scoata” si norma de hrana pe langa cea de tinuta ca sa avem cu adevarat de ce sa fim „mandri”!

  • Domnilor, nu vă impacientați!
    Ordinul va fi urmat de o….. metodologie de punere în aplicare…. SE ȘTIE!
    Credeați că doar legile actualei guvernări se completează cu OUGuri?
    Ei bine, asta este filosofia guvernării – unul aruncă piatra și ceilalți se chinuie s-o prindă înainte să cadă în lac sau să reducă numărul valurilor.
    …sau NU… dacă n-au văzut stele.
    HI MARS

  • Ma gandesc cu groaza la placerea unei plimbari cu 304 de la capatul lui 41 catre Otopeni si la grupul de militari care se strange in fiecare dimineata acolo pentru ultima parte a traseului. Daca un jurnalist se plictiseste si filmeaza scena sa te tii explicatii ale domnului ministru, mai ales daca prinde si partea cu cei care coboara din 41 si fug catre statia lui 304.

  • Ne intoarcem in urma cu 30 de ani si nu este bine.Cred ca purtarea tinutei militare in aceste conditii nu se justifica si tine mai mult de trecut iar pe militari ii va pune in situatii mai mult penibile decat demne…celelalte sunt filozofii ieftine!

  • Pentru un colonel care parchează mașina în curtea unității și are birou personal de 20 m² cu un salariu de peste 5000 lei e cât se poate de normal dar pentru un muritor de rând cu 2000 și ceva de lei care schimbă 2-3 mijloace de transport în comun până la unitate și de cele mai multe ori nu are unde sa pună un umeraș cu ținuta de oraș este destul de dificil domnule colonel
    Nu gândiți din postura dumneavoastră de colonel, încercați să obțineți și păreri de la oameni cu coloana vertebrala dreaptă , care pot spune și lucruri care contravin părerilor șefilor

  • Foarte bun ordinul. Au apărut însă imediat imediat cârcoteli,justificâri cum că nu se poate,că nu avem,nu ni se dă,nu ni se asigură,că ne mototolim în mijloacele de transport,că populatia se va uita urât la noi (de ce?),că soțiile nu ne vor călca ținuta(păi nu ştiau când s-au căsătorit despre asta. Ce facem dacă plecăm în aplicații).
    Fiți domnilori profesionisti,ce Dumnezeu!
    Analizați,puneți „birourile”la treabă,să facă planuri de modernizare a cazarmilor ,să analizeze,să calculeze. Asumațivă răspunderi. Nu sunteți profesionisti doar în aplicații şi dedeplasări peste hotare.
    Faceti planuri pentru dotări,cu termene şi răspunderi.
    Nu v-a cerut nimeni să vă îmbrăcați imediat.
    Dați o nouă imagine armatei Române domnule Şperlea.

  • Intr-un context mai larg discutand, asa se arunca in derizoriu nu doar un anumit ordin, ci insasi conceptul de „Ordin”. Cam asta se pare ca este si ideea….

  • A castigat vreo firma, a vreunui sus pus, o licitatie pentru confectionarea de echipament militar si acum ii obliga pe militari sa poarte uniforma de oras … No comment

  • Dacă prin legea 80/1995 nu este restrâns dreptul la portul hainelor civile, prin ordin nu se poate reglementa altfel. Nici nu e nevoie de avocat la instanță pentru câștigarea procesului.

  • Ăștia care dau ordine de genul sunt niște obedienți odihniți care odată PUȘI in funcție vor să demonstreze cât de „capabili” sunt…Ei”habar n-are” de nimic,SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE!!!!În toate legile, hotărârile, ordonanțele și ordinele ei merg pe premisa:”facem ce vrem noi și mai departe vedem noi cum le dregem”!După ei potopul!!!Zece generații de oameni cuminți nu vor reuși să repare ce strică ăștia!!!

  • Am onoarea sa va salut domnule colonel! Putini mai sunt din ofiterii nostri care au curaj sa i demonstreze (elegant in schimb si cu profesionalism)domnului ministru cit si altor generali care nu cunosc realitatea legata de portul tinutei de oras. Sa ma prezint: sunt un subofiter din garnizoana Galati care acum citeva zile am fost echipati cu noua tinuta.Oare cei care au semnat ordinul de echipare au probat macar bocancii sa i simta cit de „comoz”sunt?Sau de vestita tinuta combat care i facuta de Invictus ex Adina care este de o calitate idoielnica :marimi care nu bat cu realitatea,dupa prima spalare ,respesctind in structiunile de spalare se decoloreaza si intra la apa.
    Ce sa mai zic,repet bocancii sunt jalnici suntem obligat asa cum ati scris dvs.sa ne cumparan online de la fel de fel de particulari bocanci mai comozi.
    Nu stiu daca se va rezolva ceva bun vreodata in sistemul asta dar am ajuns sa ne plingem de mila si sa facem haz de necaz de cum am ajuns.
    P.S. cred ca dvs.ati putea sa le aratati realitatea celor care au luat si iau decizii legate de tinuta si nu numai…
    Am onoarea sa va salut!

  • Domnule colonel, în esență acest ordin este corect. Suntem totuși militari. Cred insă cu tărie că toate comentariile de până la această postare sunt pertinente ,evident fără micile răutăți. Trebuie luat în calcul și realitățile din unitățile militare. Realitatea bate filmul, iar, în cazul instituției militare, realitatea este cruntă. Stiți asta foarte bine. Ține de imaginea armatei dar în ultimă instanță și de imaginea și mândria fiecărui individ.

Lasă un comentariu