Arma condeiului

Uniforme de campanie. Electorală

Fenomen vechi, utilizări noi. Vă amintiți, cred, câteva personaje pe un panou publicitar electoral, în uniformă de general, livrând alegătorului o imagine. O imagine de partid, firește, dar la adăpostul uniformei militare. Mizând, desigur, pe încrederea cu care creditează populația armata în mai toate sondajele de opinie.

Ordine, disciplină, rigoare, eficiență, cultul eroilor, respectul tradițiilor, Drapelului și Țării.

Ești ca și ales. Oare?

Nu e subiect de campanie, cum s-ar putea crede, nu acesta este scopul textului meu. Ci portul uniformei militare pentru legitimarea proprie în campaniile electorale, sub sigla unui partid, fie că e vorba de alegeri interne, fie de cele pentru Parlamentul european.

Îmi amintesc că în majoritatea discuțiilor purtate cu mulți militari la apariția primilor generali – fără să am aici în vedere CV-ul lor! – care au utilizat uniforma pentru a poza, încrezători în destinul lor politic și succesul electoral, cocoțați pe panouri publicitare, erau mai degrabă dezaprobatoare la adresa celor care aleseseră acest mod de a transmite un mesaj de campanie.

Era limpede că aceia cu care vorbeam nu vedeau cu ochi buni un asemenea mod de a te prezenta publicului, fiindcă, altminteri, potrivit Statutului cadrelor militare, militarii în rezervă și retragere beneficiau, legal, ca și astăzi, de dreptul de a purta uniformă.

Nu există, din câte știu, nicio interdicție explicită de a te lipi pe vreun panou publicitar în uniformă, în rezervă fiind, susținând lozinci de partid. Și nici de a zburda nestingherit pe fluturași de campanie, oferind asigurări și promisiuni de tot felul.

Chiar așa, ce facem cu uniforma militară, în rezervă fiind?

O expunem în acest fel, politic, sau o ținem în dulap pentru a folosi, decent, cu toate piesele sale componente, fără improvizații, atunci când e cazul, de pildă, la ceremonii militare și naționale, unde suntem invitați, pentru cursuri în universități civile sau militare, pentru reuniuni cu cadrele în activitate și altele de acest fel?

Nu știu dacă această poftă a expunerii publice politice, prin înrolarea într-un partid, e apetența exclusivă a unui anume segment de militari, așa încât nu vreau să particularizez aici.

Hai să încercăm să vedem problema, nu oamenii, deși obișnuința noastră nu e chiar în sensul respectării principiilor, ci mai degrabă a regulii făcute pentru a servi pe unii sau alții, într-o elasticitate discutabilă. Ne place, mai lungim, ne displace, mai tăiem.

De altfel, deși în topul încrederii publice sunt și pompierii, inclusiv cei de la SMURD, nu am văzut încă vreun brav luptător pe frontul stingerii incendiilor și descarcerării victimelor accidentelor rutiere, pentru a le acorda primul ajutor, folosindu-și uniforma roșie cu benzi galbene fosforescente pentru a-ți lua ochii pe panouri electorale.

Poate și pentru că un nume, o figură, un personaj sau o personalitate este în sine ceea ce este. Dacă sună prea filosofic, încerc să simplific: ești ceea ce ești.

Ceea ce ai reușit să devii, în interiorul unui sistem profesional, și ceea ce ești capabil să fii, prin pregătirea ta, în afara acelui sistem, cetățean, implicat civic și critic, profesionist într-un domeniu în care te-ai specializat. Nomen est omen.

Dacă numele tău nu spune suficient despre tine, prin ceea ce ai reușit să devii, nu o va putea face un înveliș. Oricare ar fi acela și indiferent cât de onorabil este.

Îmi amintesc de ironiile usturătoare pe care academicianul Florin Constantiniu le rezerva celor care umpleau copertele cărților pe care le publicau, la edituri obscure și în tiraje confidențiale de altminteri, cu numele lor îngropat în titluri, grade și funcții. Direct pe copertă, să se vadă!

Nu e departe, într-un fel, și obișnuința revărsării titlurilor de doctor pe adresele curente între două structuri sau instituții ori pe felicitările ocazionale. Le-aș prefera mai degrabă în articolele de specialitate. În reviste care contează. Citite, citate, apreciate, căutate, discutate.

În Bulgaria, actualul președinte, Rumen Radev, a fost șeful unei categorii de forțe a armatei țării de la sud de Dunăre. A obținut postul, în al doilea tur de scrutin, alegătorii știind exact cine este, deși afișele lui electorale îl prezentau, aproape anonim, într-un costum oarecare.

Pilotul Rumen Radev și-a lăsat deoparte combinezonul cu care ar fi stârnit pasiuni teribile în rândul electoratului feminin mai cu seamă și a luat din garderobă un simplu costum, închis la culoare. Așa s-a lipit pe afișe.

Nu știu dacă la noi va trebui să existe un interdict explicit prevăzut într-un act normativ în privința uzului ținutei militare de rezerviștii care aleg să intre, cu acte în regulă, într-un partid, pentru imprimarea chipului lor pe afișele electorale.

Dar uzul naște regula, așa încât zic să nu ne trezim cu surprize mai mari. Doar știți că suntem renumiți pentru un brand vehiculat, dar încă neomologat: aici e țara tuturor posibilităților!

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

1 comentariu

  • Din ce în ce mai incisiv.
    Mi-a plăcut abordarea, însă aţi deplasat-o lejer către alte instituţii.
    Despre MApN doresc să scrieţi. Nu despre doctori care au descoperit alte rezonanţe ale arcului cu săgeata reinventată, ci despre mușuroiul care există în fiecare HQ la fiecare categorie de FA.
    Intraţi în minister, întrebaţi aleatoriu, pe cine întâlniţi, cu ce se ocupă!
    Despre aceste secvențe ar trebui să scrieţi – printre altele.

Lasă un comentariu