Interviu

Vali Irina Ciobanu: „Sunt unicul artist plastic din România care folosește tempera cu ou pe piele, tehnica lui Leonardo da Vinci ”

Trei elemente – cer, apă și pământ – s-au îmbinat perfect cu cel de-al patrulea, focul, existent în sufletul artistului plastic Vali Irina Ciobanu, pe care aș numi-o, cu ușurință, scriitoare de emoții cu pensula. Artista are o puternică senzorialitate și privește lumea în profunzimea ei, astfel că a reușit să transmită liniște sufletească, speranță și bucurie prin expoziția de pictură, pe care a numit-o sugestiv Celest. Marin. Teluric. Iubitorii de artă i-au admirat tablourile pline de culorile sacralității celor trei elemente și s-au putut conecta cu sufletul ei exploziv.

Ce înseamnă aceste trei dimensiuni pentru dumneavoastră și cum le-ați transpus pe pânză?

Încep cu cel mai important, Cerul. El reprezintă Divinitate și are legătură cu spiritualul fiecăruia dintre noi. El își schimbă culoarea, reflectând, astfel, stările sufletești ale oamenilor. Tot acest imens ocean de nori poate fi privit drept reper al emoțiilor și al trăirilor noastre. Am întâlnit de nenumărate ori oameni posomorâți, care vedeau doar norii cenușii, în timp ce alții, persoanele încrezătoare și optimiste, vedeau razele de soare și peticele de albastru. Vă îndemn să priviți tot timpul cerul și astfel o să vă regăsiți din punct de vedere spiritual.

Cel de-al doilea element prezent în picturile mele este Marinul. Apa reprezintă viața însăși. Pentru mine, marea înseamnă libertate și liniște. Toate personajele din tablourile expuse fac legătura între cer și pământ cu ajutorul apei. Sunt cu capul în nori și cu picioarele ude și așteaptă ca viața să le inunde… cu bucurii, iubire și libertate, am vorbit în rime ca la carte (râde ștrengărește). Vreau să se înțeleagă foarte clar că aceste femei diafane, perfecte în imperfecțiunea lor, subliniază legătura între spiritual și uman.

Astfel, se închide acest ciclu, omul fiind numitorul comun al celor trei elemente distincte, devenind chiar parte din teluric, din pământesc. Și acest element este unul valoros, este realitatea care ne înconjoară, din care facem parte cu toții. Am inclus în teluric, atât tablouri care arată porturi și bărcuțe ancorate la țărm, cât și diferite forme de relief policrome. Aici, pe lângă stilul clasic, am putut adăuga și elemente ale stilului abstract. Așadar, am fost inspirată să fac un pas spre modernism. Dimensiunile cerului, mării și pământului se unesc într-o lume artistică, numită generic viață, combinație ce ne oferă fericirea. Despre asta sunt lucrările mele.

La intrarea în galerie tronează o pictură foarte mare, care se numește, nu întâmplător, Imensitate. De ce ați ales-o simbolul expoziției?

Această lucrare de mari dimensiuni, pe care am terminat-o în șase luni, reprezintă un petic de cer, dar nu unul obișnuit, ci unul care mi se arată atunci când sunt fericită. Cerul este nuanțat în foarte multe culori, de la văzduh azur și nori roz până la violet sau gri, căci fericirea este complexă, un cumul de sentimente de mulțumire, liniște, dragoste și împăcare. Am folosit și alb pentru nori, căci astfel, cel care privește tabloul, poate simți acest melanj de trăiri benefice sufletului. Dacă nu ai văzut niciodată cenușiu în viața ta, nu te vei putea bucura pe deplin de culorile calde, deschise ale cerului. Așa ajungi să vezi fericirea, nu doar să o trăiești. Cred cu toată ființa mea că fericirea este adevăratul sens al vieții. Este motivul pentru care am ales acest tablou drept personaj principal al expoziției.

Am văzut în galerie și alte tablouri care înfățișează cerul. Alte semnificații date acestuia?

Un alt tablou expus, numit Seară de mai, indică un cer melancolic. Când l-am pictat m-am gândit la un îndrăgostit, căruia îi este dor de persoana iubită și abia așteaptă să o vadă, să o strângă-n brațe, să privească împreună un apus de soare și să-i recite o poezie de dragoste. Un alt moment când am surprins apusul în acuarelă este dat de o friză, care arată iubitorului de pictură un cer cu zâmbet. Simbolizează calmul, lucrurile bune de zi cu zi și expresia unei vieți minunate. Fiți pozitivi mereu! Oricâte s-ar întâmpla, fiți hotărâți să rămâneți fericiți!

Folosiți des cuvântul fericire. În cazul dumneavoastră, de unde vine?

La mine, fericirea izvorăște din pictat. O consider o formă de meditație. Mi-a plăcut dintotdeauna să transpun pe pânză bucuria, speranța și reveria, când frumosul sub multiplele și subtilele sale exprimări, mi se arată în cale. Copil fiind, am descoperit  cartea și culorile de colorat. M-au fascinat atât de mult, încât n-am mai lăsat arta să plece din viața mea. Pictam mereu și recunosc, acum, că am avut noroc cu părinții mei, care au înțeles că este vocația mea. Foarte mândri de micile mele desene, au decis să mă ducă la un atelier profesionist de pictură, al plasticianului Dan Botezan.

Povestiți-ne despre relația cu maestrul. Vă aduceți aminte cum a fost prima întâlnire?

Retrăiesc acel moment, când am pășit timidă pentru prima dată în atelierul cu ferestre mari, dar nu foarte luminoase. Aveam în mână un caiet, în care țineam niște flori uscate în prealabil, apoi lipite și pictate. Eram de la țară, eram naivă, rușinoasă și emotivă.  Timiditatea și jena de la început au dispărut treptat și maestrul a devenit ca un frate mai mare pentru mine. A fost motivațional și generos cu sfaturile, idei care m-au ajutat să evoluez în minunata lume a artei. Acum pot spune că momentul a fost crucial pentru mine, o revelație, pentru că am înțeles că sunt artiști, care se întrețin doar din artă și vin într-un atelier de pictură ca la serviciu. Atunci am decis că pictura este vocația și sensul meu în viață.

Atunci când faci lucrurile din pasiune, ești înclinat spre a împărtăși din cunoștințele tale și de a învăța și pe alții despre asta.

Așa este. Acum aproape 30 de ani, maestrul Botezan mi-a întins o mână de ajutor și mi-a devenit mentor. Acum e rândul meu să ajut. Atelierul de culori și lumini este copilul meu de suflet. În fiecare sâmbătă, prichindeii trec pragul atelierului pentru a se juca cu acuarela, pânza sau hârtia și imaginația proprie. Îmi devin ucenici, așa cum am fost și eu cândva. Dar din dar se face Rai. E o plăcere pentru mine să mă pot juca cu ei, să retrăiesc cu drag bucuria copilăriei. Sunt fantastici, au o energie bună, molipsitoare, care îmi dau putere de muncă și vitalitate.

Ce tehnici de pictură folosiți?

Mă străduiesc să nu fiu un adult plicticos și să-mi dezvolt creativitatea și libertatea de expresie. Este unul dintre motivele pentru care schimb des tehnica și mă reinventez. În Celest. Marin. Teluric, am folosit tehnica de ulei pe pânză și acrilic pe pânză. O singură lucrare expusă, numită Naiada, este tempera cu ou pe piele, o tehnică foarte veche, folosită în vremuri renascentiste, de Leonardo da Vinci. Eu știu că sunt unicul artist plastic din România și printre puținii pictori din Europa, care folosește această tehnică.

Prin reinventarea procedeului, am realizat și hărțile tematice. Am plecat de la o hartă veche și am construit în jurul ei miniaturi, care reprezintă istoria unui anumit lucru. De exemplu, am realizat istoria automobilului, a cafelei, schiului, istoria medicinei și a farmaciei, precum și harta Deltei Dunării sau harta vinului românesc. Un alt proiect cu care mă mândresc este o colaborare cu o companie românească, unde am fost aleasă să creez etichetele unei game de vinuri premium. Mesajul transmis pe etichete este vizual, sub formă de portret. Am pictat figuri feminine prin combinația diferitelor plante și fructe folosite la producerea băuturii și astfel, am reușit să transpun personalitatea olfactiv-gustativă a fiecărui soi de vin.

Care este scopul creațiilor dumneavoastră?

Vreau ca fiecare lucrare a mea să fie o poveste vibrantă. Pe lângă acordul cromatic, compoziția și toate elementele de plasticitate ale unei lucrări, vreau să dau posibilitatea iubitorului de frumos să rezoneze cu operele mele. Astfel, îmi ating scopul creativ, să ating sufletul omului. Lucrările mele sunt inspirate doar din experiențele trăite. Pictez cu foarte multă frenezie, inspirație și încântare. Pot picta și 20 de ore încontinuu, atunci când am înregistrat o emoție și vreau s-o transpun pe pânză. Cred în autenticitate și recunosc că modul cel mai natural de a-mi exprima gândurile, trăirile și emoțiile este prin pictură.

• Plutonier-major Vasile Găbrian

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu