Dacă am fi ajuns cu o zi mai devreme la Tabăra Militară Deluţ, din Munții Călimani, județul Harghita, locul de instrucție al militarilor Batalionului 22 Vânători de Munte Cireşoaia, ni s-ar fi lipit de tălpile bocancilor fâşii de pământ moale. Ziua sosirii noastre a coincis cu descleştarea norilor şi căderea din înălţimile cerului a unei pături consistente de omăt.

Dacă nu s-ar fi aşternut fulgii de nea în împrejurimile taberei, maiorul Ciprian Hopulele nu ar fi avut ocazia să facă obişnuita baie cu zăpadă la orele dimineţii, iar colegii săi nu ar mai fi putut scoate schiurile pentru misiunea de
patrulare specifică sezonului alb. Locotenent-colonelul Traian Penciu, şeful operaţiilor şi instrucţiei, ne-a informat că batalionul se află aici pentru 11 zile, primele din această lună, unde execută acţiuni de antrenament, cu caracter militar, pentru asigurarea controlului zonei de spate, în condiţiile războiului hibrid.

Pe lângă activităţile specifice de menţinere şi dezvoltare a deprinderilor de deplasare, cu şi pe schiuri, în teren muntos împădurit, se execută şi activităţi conexe cum ar fi: supravieţuirea în teren muntos împădurit, misiuni de tactică ţintite pe controlul zonei de spate, în principal executarea patrulelor, organizarea de ambuscade, atacurile la obiective.

În prima zi de instrucţie la care am participat, am asistat la un exerciţiu în care o structură a primit misiunea de a se dispune într-o bază de patrulare, de unde urma să execute activităţi specifice controlului zonei, incluzând aici asigurarea zonei de spate. A fost pregătită o ambuscadă pentru atacul asupra inamicului, care executa deplasări, reuşind să se infiltreze în zona de spate a obiectivului.

Exerciţiul a cuprins şi atacul asupra unui obiectiv pentru nimicirea unui grup paramilitar, despre care existau informaţii că şi-a organizat o bază în spatele dispozitivului propriu, de unde execută acţiuni insurgente cu caracter hibrid. Structura de instrucţie a fost constituită pe grupe, fiecare primind misiunea de a executa una dintre acţiunile menţionate anterior.

A doua zi, cu zăpada trecând de partea de sus a bocancului, încadraţi de maiestuozitatea brazilor decoraţi cu albul imaculat specific anotimpului alb, ne-am deplasat la locul unde se afla bivuacul din care militarii urmau să plece într-o nouă misiune de patrulare. Vântul puternic de peste noapte scosese din rădăcină câţiva brazi, doi dintre ei căzând lângă unul dintre adăposturile construite în zilele din urmă. Plutonierii-adjutanți Mihai Vrânceanu şi Petre Neagu, care tăiau lemne uscate pentru foc, mi-au arătat cum, în cădere, brazii nu afectaseră deloc integritatea adăpostului.

Ba mai mult, în locul rădăcinilor unuia dintre copaci, la baza căruia se constituise adăpostul, a rămas un minicrater care a lărgit spaţiul locuibil. Vedeţi, dacă ieri aici nu încăpeam decât doi, bradul a mai făcut loc unui al treilea camarad, mi-a spus Petre Neagu, în timp ce priveam cum rădăcinile uriaşe ale copacului doborât de vânt formaseră un al treilea zid exterior, întărind adăpostul.

Să nu vă mai îndoiţi când cineva vă spune că vânătorul de munte e frate cu natura, îmi transmite, zâmbind, același plutonier-adjutant, continuând să lovească cu toporul crengile uscate, culese pentru aprinderea unui foc la intrarea în adăpost.

Din bivuac, o echipă a plecat în misiune de patrulare, ajungând pe una dintre stâncile din apropiere. De acolo a fost reperat inamicul, asupra căruia s-a executat foc deschis. Surprins şi copleşit de ambuscada pregătită, inamicul a fost repede anihilat. Vânătorii de munte au executat rapel, coborând rapid de pe stâncă pentru a-i dezarma pe cei căzuţi şi pentru a verifica dacă vreun membru al trupei ostile mai este încă în viaţă. Am plecat din tabără convinşi că natura, în măreţia sa, este un prieten de nădejde pentru cei care se pleacă în faţa ei şi devin apărători ai codrilor brăzdaţi de pâraie repezi şi cărări de piatră.

• Foto: Eugen Mihai

Despre autor

Liviu Anghel

Lasă un comentariu