La mijlocul anului viitor, unul din absolvenții Academiei Tehnice Militare Ferdinand I din București va fi  sublocotenentul Alexandru Zhang, primul ofițer cu origini chineze al Armatei României.

Academia Tehnică Militară are deja o tradiție în acest sens. În promoția din care am făcut parte, s-au regăsit și cetățeni români de origine maghiară, germană, poloneză, precum și alți reprezentanți ai minorităților naționale care au jurat să își apere țara chiar cu prețul vieții.

Tânărul Alexandru Zhang aparține unui grup etnic format la noi în țară în ultimii 30 de ani. El s-a născut în 1996, în București, într-o familie mixtă româno-chineză. Tatăl său a emigrat din China (regiunea Zejiang) în Europa de Est, la începutul anilor ’90, stabilindu-se, în 1994, în Bulgaria, pentru ca doar un an mai târziu să aleagă să trăiască în România, unde și-a întemeiat o familie.

Alexandru a fost crescut de bunicii săi materni, în cartierul Titan din București, spațiu în care densitatea cetățenilor chinezi era extrem de mică. A pierdut contactul cu limba și cultura chineză, însă i-a oferit o perspectivă mult mai clară asupra lumii de adopție.

Inițial, Zhang a avut unele probleme de integrare, în special în prima parte a vieții, copiii de la grădiniță și de la școala primară, tratându-l ușor diferit din pricina originii și fizionomiei sale. Aceste probleme au fost ulterior depășite, în măsura în care colegii săi l-au cunoscut mai bine și l-au tratat ca pe unul de-al lor.

Alexandru a recunoscut că la fel de străin s-a simțit și în China, atunci când și-a vizitat bunicii din partea tatălui. Exceptându-i pe membrii familiei sale, care l-au tratat foarte bine, ceilalți l-au privit cu reticență. Problema cu care s-a confruntat el este obișnuită la copiii născuți în familii mixte, care întâmpină unele dificultăți de integrare.

Alexandru este puternic legat de România, nu doar datorită apartenenței etnice a mamei, ci și pentru că alți membri ai familiei tatălui său au ales să trăiască aici. Părintele său provenea dintr-o familie cu 10 copii, dintre care cinci au locuit pentru o vreme în România. Acum, exceptându-l pe tatăl său, doi frați trăiesc în România, iar alți doi membri ai familiei, care locuiesc în Spania, s-au aflat o lungă perioadă aici.

Alexandru este conștient că, în noul context internațional, în care China se profilează ca o mare putere sistemică, dubla sa apartenență etnică ar putea constitui un mare avantaj. Tânărul ofițer va avea acces la cursuri de învățare a limbii chineze, organizate la nivelul centrelor de limbi străine din cadrul Ministerului Apărării Naționale, ulterior putând să efectueze chiar și stagii de pregătire lingvistică în China.

Ca viitor ofițer al Armatei României, Alexandru este perfect conștient de misiunea pe care și-a asumat-o și de privațiunile vieții de militar. El conștientizează faptul că la finalul studiilor poate primi repartiție în oricare dintre orașele țării, părăsind astfel familia și grupul de prieteni cu care se înțelege atât de bine. El speră că nu va mai întâmpina greutățile de integrare cu care s-a confruntat în copilărie.

Dubla sa apartenență etnică nu mai reprezintă de multă vreme un impediment, ci poate fi socotită un avantaj. Aceia cu care a interacționat în perioada stagiilor de pregătire s-au dovedit deosebit de amabili și dispuși să îl sprijine în procesul său de formare profesională, uneori mai mult chiar decât în cazul celorlalți colegi. Originea sa etnică nu mai era importantă, ci doar „ceea ce ai în cap”.

Alexandru își dorește din toată inima să contribuie la realizarea unui viitor mai bun pentru el, familia sa și patria de adopție. Faptul că este primul ofițer care aparține unui grup etnic diferit de cel al minorităților cu tradiție pe teritoriul românesc îl determină să privească optimist viitorul. Lui îi urmează Alexandru Pokharel, student în anul al II-lea al aceleiași instituții de învățământ militar din Capitală, care, întocmai ca Alexandru Zhang, provine dintr-o familie mixtă româno-nepaleză. Despre el vom avea ocazia să vorbim într-un număr viitor al Observatorului militar.

Maior Andi Mihail Băncilă

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu